domestică

unul dintre noi venise cu ideea unui dormitor ecosez. ne lăsasem pe jos privirea un pion nici alb nici negru dând înapoi. în curând, chemarea devenise un grumaz incomodându-ne. se făcea că perna nu a mai dospit sub vis. aveam vaga impresie că sunt ultimul uscat naufragiat pe obrazul lui Dumnezeu. mi-era frică să mă uit. în cel mai bun caz, aș fi putut fi o gărgăriță să mi-L trimită acasă paznic. nădăjduiam să fii o umbrelă înnăscută din sunete de pian și lințolii potrivite. când colo, eram capetele unui frâu frânt. nu muream nu înviam. îmi venise rândul să înmoi umbra într-o albie de rufe. oftatul aproape că ne lăsase fără cer.