oase

copacii se întorc cu spatele cum se lasă noaptea frunze moarte se încovoaie palmă lângă palmă împiedică pământul să respire să țipe să ceară ajutor eu mă tot poticnesc de oameni mă ridic să fug înainte înapoi în toate părțile să găsesc vreo margine în visul acesta oase de teamă oase de vreascuri oase de oase sub rătăcirea aceasta trosnesc gânduri trosnesc tălpi nu pot ține liniștea din piept bate o ciocănitoare caută hrană caută oameni cu numele tău noaptea se împerechează cu prada sa cine știe cu ce înfățișare se vor mai naște de dimineață zorile sau eu.