Dumnezeu poartă la pantof mărimea sfârșitului

Dimineața aceasta e talpa lui Dumnezeu strivind la întâmplare tăceri înverzite artificial eu îmi chircesc peticul de aer într-un început de ulcer avantajul de a te încolăci durerii e că poți fi lesne luat drept ceas de mână ovoid singurul meu făt este sfârșitul minutele orele respirațiile mele au rămas în urmă doar cât a merge la pas cu restul lumii azi ai trecut pe lângă mine. firesc. toate scările îmi întindeau brațele ca niște orfani toate întoarcerile, la fel dar nici chip să mai fac din cuvinte coloană vertebrală nici chip să mai am putere să alerg eu nu am mai plâns eu am doar schelet de frunze în glandele lacrimale. a fost toamnă, acum mi-e odihnă. atât. oamenii devin isterici ori de câte ori înțepenesc casabil în preajma luminii eu deveneam și atât! numai în preajma ta. Dar azi ai trecut pe lângă mine. firesc de negru. ca un sfârșit. http://www.youtube.com/watch?v=Q5vih_Yd5TY&feature=related