Nimic nou. Fiecare își curăță penele în felul său

Nu știm cum a început. Cer solzos golindu-se de greutatea-i de îngeri de dumnezeu de privirile noastre bătătorite de noapte și zi abia mai avem loc pe stradă unii de alții Câteodată facem liniște Toate zborurile au fost anulate pescăruși la fel de abătuți în pașii atâtor necunoscuți în lift pe pervazul din dormitor în visele noastre apoase Iar eu ascund lucruri de tine câteva amintiri o scrumieră un întuneric doar al meu orice ce mi-ar putea servi drept căluș Iar tu îți faci rugăciunile din picioare din mers din obișnuință ca o nevoie biologică Din când în când facem liniște doar ca să auzim curgând din noi bolborosit urletul