autism

n-aveai cum să știi. frigul este singurul sânge din această încăpere. nu mult. doar cât să ne țină de mână. cât să ne țină în viață. atât. a început spunându-mi un lucru drăguț. mi-ai spus sunt ultima ancoră care să te țină în loc. în viață. am zâmbit nu știu dacă din tristețe sau din uitare noaptea aceasta din noi s-a petrecut prea din timp de pe acoperiș un porumbel de tabla cheamă singurătatea înapoi în matcă înapoi în noi.