de tine

Daria, poemul reliefează f. bine începutul și șfârșitul, transformarea permanentă a cărnii. E o poezie simțită destul pentru a atrage pe cititor, o poezie despre incontestabilul proces natural. Concluzia lecturii: Omul - o multitudine de puncte sau un singur punct, din lut lut se face, oricum am jongla cu ideea, ne întoarcem acolo de unde am venit, TATÃ.
Din partea mea, o steluță virtuală, că nu am din aia adevărată.
Cu prietenie, silvie

O plecare care subțiază în amintire corpul, cu degetele devenite muguri, cu conturul trupului format dintr-o “infinitate de puncte unite”, o despărțire în care cresc durerile și regretele, căci pe fața ta alterna ziua cu noaptea.

multumesc mult pentru apreciere; steluta ta virtuala ma onoreaza :)
ma intereseaza prea putin ca nu-i una \"reala\"; pentru mine este;

ar fi bine sa putem pleca doar subtiindu-ne; multumesc ptr vizita, te mai astept;