Danut Gradinaru

Ideea e impulsul ce gândul îi dă cale.

Capul te slujește, mâinile te apără, ochii te feresc.

Scrisul este unealta ce pune în mișcare, mai multe mâini muncitoare.

Sunt prins între ciocan și nicovală nu știu cât fierul mă va fierbe-n oală, nici apa nu mai cred că-i răcoroasă, nisipul arde orice urmă lasă. De ploaie, nu mai zic, când norul cere îmi arde

Literatura este fluviul internațional al magnetismului cultural ce se revarsă într-o mare de ape.

E de ajuns să ai un nume să te cunoască-o lume-ntreagă și va rămâne-al tău renume de peste timp să se culeagă.

Înmuguresc omizile, din umbre de copaci se sting în fluturi, ca să renască iară, ciupercile-otrăvite, ascunse printre maci adăpostesc culoarea ce arde până zboară. Se scutură țărâna peste

Vuiește tot Ardealul și Þara Românească. În munți răsună vestea. E mare sărbătoare. Cu steaguri ridicate se cântă libertate. Moldova e aproape; sunt toate trei o floare. Iubirea ne

Într-o lume normală, totul pare anormal!

Timpul le rezolvă pe toate.

Chiar dacă m-am spălat în râul Iordanului încă mă mai plouă cu picături mari și ude. Mă aplec la fiecare prag să nu mă lovesc de cel de sus. Dar soarele mă orbește. Nu port ochelari îmi

Îi plânge doru-n taină pe vechile morminte căzuți la datorie ai noștri bravi eroi; cu brațele vânjoase plecați la cătănie dintr-o armată-ntreagă s-au mai întors doar doi. Copii ai țării

Ard lumânările în biserică; e lumină peste tot. Rugăciunile cresc. Se-nalță către cer. Psalmii trăiesc mai aproape de noi mai mult ca oricând și vibrează; vibrează-n eter.

Nu știu cât de mult vă place sportul, sau dacă l-ați practicat cândva, dar eu vă spun din proprie experiență, că e frumos, curat și liber și așteaptă orice elev. Dacă veți avea vreodată ocazia, să

Þi-am văzut creștetul gol răpus de soare. Te-au ras; a rămas doar culoare. Norii grei anunță ploaie poate mai iese o sămânță dacă nu vom căuta umbră la celălalt capăt al pământului. S-a

Lacrimi se sting peste pleoape.

Nu știu alții cum sunt dar când mă gândesc la mine, îmi vine să-mi dau palme să simt că încă mai trăiesc. De multe ori mă-ntreb cum de-am ajuns până aici, sărind atâtea obstacole, cum de sunt încă

Un roib pursânge arab nechează pănă se-ncinge motorul și-nghite kilometri la păscut, căcând bani întruna.

Cei ce nu s-au spovedit vor rămâne-n treaba lor; or să aibă noul credit la Paștele cailor.

Îmi bate ploaia, noaptea în surdină din ropote mai iese câte-un cânt, se spală rufele murdare în grădină rafală ce te plimbi mereu în vânt. Aerul curat ce-mprăștie miros plămânii ce-și

Hristos a înviat, creștine! Să ai un Paște fericit, cu zile calde și senine și tot mereu să fii iubit! Oglinda să întruchipeze lumina dulcelui destin, ca un parfum să se așeze și să

Dacă nu te-ai păcălit fi atent la portofel, decât să fie golit mai bine rămâne chel.

1 aprilie ziua păcălelii ghinionul victimei.