Danut Gradinaru

Limbile moarte ale ceasornicului se-nvârt mecanic cu pauză-ntre ele într-un singur sens. De fiecare dată când se-ntâlnesc bate gongul; a mai trecut o oră. Un semn de călăuză ce conduce

Suntem de-un neam și-o țară din rădăcini ne tragem istoria vorbește din moși din vechi strămoși. Avem aceeași Mamă Iubim același Tată credința ne călește drept falnici brazi

Europarlamentar Nu e joc de buzunar, Ci figură jucăușă; Capul sus, ochii la ușă!

Încântat de a sa rimă oul zise la găină: -Să mai cânți așa. Și găina drept răspuns

Aripi de gheață în adâncul fântânii luna pogoară.

Mă transform noaptea în vis și colind printre ele; îmi pun pijamale invizibile și ies la plimbare. Alei întortocheate cu multe culoare în care zăbrelele nopții îmi lasă urme pe față. Mă

Toată tristețea unui poet este lipsa de inspirație, când nu-i vine o caută prin buzunar. ......................... Poezia nu se vinde nici la metru, nici la kilogram ci la

Dintre atâtea clipe, petrecute pe când eram copil, mi-aduc aminte multe; șirag de amintiri în curcubeu de vis, apar și deapănă, încet, încet în ritmul solitar. Crâmpeie retrezite, de mi de ori

1 aprilie ziua păcălelii ghinionul victimei.

Doi arbitri la o cafea și fluierul tace. Ceștile, două echipe adverse se privesc în oglindă mute. Echipament modest destul de sportiv alb și negru. Începe meciul; se țin de toartă,

Pe picior de sărut, suspin, vreau mai mult, dar el nici nu mă aude. Sunt eu umbra falnicului salcâm ce-și apleacă cu greu crengile încărcate cu brebenei în alinarea vremii ploioase. În vechiul

Timpul e ca o nălucă/ zboară, zboară să se ducă/ și în goana lui nebună/ trece lună după lună. Se apropie sărbătorile de iarnă cu pași repezi de nici nu ne dăm seama cum trec zilele, una câte una

Dacă nu te-ai păcălit fi atent la portofel, decât să fie golit mai bine rămâne chel.

Se-ascund liliecii în peștera umedă. Îi sperie zgomotul. Și zilele curate. Cuvintele aspre le zgârie auzul Se-ascund liliecii. Nu vor timpane sparte. Doar seara pe-nserat când soarele

Frunze rătăcite vântul adie ușor doi arici fac acupunctură la flori.

Femeia cu ochii verzi, niciodată să n-o crezi. Îți spune vrute, nevrute și nu vrea să te asculte. Este

Lumina izvorăște din adâncul sufletului ca o stea ce strălucește pe cer lângă celelalte. Este flacăra vieții veșnice ce arde necontenit, sau un vulcan ascuns ce iese la suprafață din

Cu ouă roșii, cozonaci ne așezăm la masă, împodobind peste colaci la fiecare casă. Și vinul curge în pahare să spele din păcate. La cina asta lumea are bucate-mbelșugate. Ca-n fiecare

Doi cunoscuți, un poet și un critic literar se-ntâlnesc după o bună bucată de timp în mijocul raiului. Cu ochii la pomul vieții aproape că se lovesc nas în nas. - O, domnule poet! Ce onoare! Ce mai

Când mă paște câte-o rimă o ascund frumos în palmă nu de alta, dar mi-e frică să rămână fără ramă. Stă ascunsă, ghemuită și se pune pe citit, ca o fată-ndrăgostită ce așteapt-al său

Vreau să m-ascund de umbre, am să închid fereastra în umezeala nopții tăcerea să mă bată. E trasă și perdeaua, lumina nu răzbate în greul întuneric lăsați-mă să dorm. Se-ascund în taină