Întâlnire de ocazie

Doi cunoscuți, un poet și un critic literar se-ntâlnesc după o bună bucată de timp în mijocul raiului. Cu ochii la pomul vieții aproape că se lovesc nas în nas. - O, domnule poet! Ce onoare! Ce mai faceți? - Nu prea bine, mulțumesc de întrebare! - De ce? - Păi de când am venit aici am rămas singur! Pe pământ cel puțin aveam poeziile; aici nu mai am nimic. - Cum așa, nu mai scrieți? - O nici vorbă de așa ceva! Sfântului Petru nu-i plac poeziile. - Cum de v-ați dat seama? - Când am sosit aici i-am recitat o poezie crezând că o să mă lase să intru mai repede. - Și? - Se vede că nu i-a plăcut, de a trebuit să mai aștept un an de zile în fața porții și de-atunci m-am lecuit de așa ceva. - Adevărul e că poeziile dumneavoastră... - ...? Tot poetul întrebă: - Dar cu critica dumneavoastră cum mai merge? - Aaa! M-au criticat destul aici. Nu mai îmi trebuie.