Daniela Parvu Dorin

ca pe o tandră asuprire te simt! fericire ce-mi eşti, datorie! când spun că nu plâng-mint! aşteptându-te -n acelaşi lan de iasomie... inlăuntrul meu e un altfel de cer iubirea e o formă de

Sub camaşa ta e o tristeţe profundă şi …cum n-ar fi deajuns Ne suntem ca şi cum tot ce trăim e o inscenare Un zbor alb fără cer, bine ascuns… Un vis in care nici nu te alung, nici nu te

Nici nu știm când ni se va cere să facem turul acestei Realități pentru definire mă oglindeam în celălalt Eu neștiind care e Tu-ul pe care trebuie să-l invoc la timp pentru că ''a scrie'' e

Are ianuarie de conjugat la trecut o mie de vămi, de spun că nu mai e loc de nici o poveste! de…un păr despletit, de-o eliberare de răni Crezând că numai de-o singură ninsoare mai este… sunt

De-o vreme toate drumurile mă cară în spate statul pe loc parcă-mi contemplă mersul pe jumătate… botez un cer peste viața mea în fiecare vis… și strig ca nebuna: „nu-mi ajunge o viață să

Ceva din cântecul acela duios îmi pune cuvântul la tâmplă în semn de armă - poezia e o pasăre îngropată în os şi tot ce ating cu carnea ei… mi se sfărmă! Simt o muzică albă în paşi… Ţin

Viața...ca un fragment de spectacol Motto:''Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat.'' - Seneca "Spectacolul" e despre o viață

Aștept să se-ntâmple ceva! joc de zaruri, joc de culori joc de stări, joc de lumină (joc de nimic!) uneori, până și rănile, singure și ele pe lume se prind cu furie de streașină să curgă cu

N-aș fi aflat niciodată cum se poate muri de-o subită singurătate simți și tu, cum se plimbă prin tine cineva? cum alergi din somn la fereastră? (în alt vis, îmi spălam trupul cu apă-de-flori

Suntem trişti şi învinşi dacă in faţa sărutului închidem ochii aşa cum spre moarte nu mergem cu ochii deschişi şi nu ştiu pe care ţărm şi cine spunea că viaţa nu-i decât un semn de carte, între

Luminează-mă, Doamne! Vin spre Tine Atotmilostive, ca niciodată... caut spre Cer, un gând înţelept, greşit-am mereu, de-o mie de ori şi-ncă-odată vreau să mă-ndrept, miluieşte-mă pe mine,

Manual de singurătate Motto:''Mai mereu/visul meu/e o stare de prezență din care nu lipsește Dumnezeu'' S-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup? de mi-am clădit în

O rană deschisă sau nu… Nu-mi amintesc decât lucruri uitate şi seci ca-ntr-un vis urât… clipele ni se-mpuţinează- până şi gândul la tine imi sapă uneori, locul de veci… ce tristă chemare

Doar ploaia ...între noi doar ploaia mai putea pătrunde ca un plâns blestemat în alai atâta cât să mă regăsesc pe undeva nici eu nu mai știu pe unde prin ploaia asta de mai... De-aceea

Suflete-al-meu! În astă singurătate aud cum cineva se plimbă prin mine …de teamă (de prin toate m-adun…) suflete-al-meu! daca m-aș întâlni cu tine, la colț de stradă, nu cred c-aș ști ce

Zburam printre multe amintiri, numai bine să-mi fie Dar printre dorinţele mele albe te-am zărit Ca şi cum ai desena pe inima mea de hârtie Arde-mă iar, cu privirea-ţi de metal topit… In

Nu-i timpul cu noi, dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă! intuiesc un pîntec de mamă, şi... apoi poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi? nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea

Scriu un poem la porţile nopţii poate fi şi banal numai descătuşarea să urce liberă ca iedera pe ziduri ca-ntr-un dans vegetal şi-n zănatice jocuri de iele spre toată lucrarea din

Se scutură crinii peste tăcerea care mă scrie, caut să te închid într-un poem sau într-o simplă poezie numai că tot ce frământ e fără umbră şi doare, dar azi îmi eşti dator şi complice în

Aprilis-aprilie așa cum nu a mai fost văzut vreodată, cu obloanele trase (peste o imensă singurătate) ce faci cu lumea(asta) care-ți recită din anotimpul ce tot se dilată?! cu

Pun șalul pe umeri, și calc în noroiul de iarbă și flori gândurile mele stau spânzutate-n ferestre dar numai uneori, cerul e un pahar de stele vărsat peste a mea sihastră poveste în

Voi face un pod între mine şi mine pentru cât nu m-am iubit dar nimeni nu trebuie să ştie, cum nimeni nu trebuie să vadă umbra mea din ultima mea zi pe pământ! îmi va mai trebui o singură