Poezie
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
Retorică
1 min lectură·
Mediu
Nu-i timpul cu noi,
dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă!
intuiesc un pîntec de mamă, şi... apoi
poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi?
nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea socoteală
de Trecutul-cel-mut, doar Orbul, te mai vindecă azi...
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
în tropot de cuvinte şi-n sute de poeme
mai sfânt de-atât, ce poate fi?
cu ochii deschişi, visez noi începuturi, se pare
din dorinţa de a o lua mereu de la capăt,
copilăria, mai multe feţe are!
Mă spovedesc pentru cât n-am putut vorbi
în tropot de lacrimi şi-n sute de poeme
mai dureros de-atât, ce poate fi?
001.074
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Parvu Dorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Parvu Dorin. “Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-parvu-dorin/poezie/14146506/ma-spovedesc-cand-nu-mai-pot-vorbiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.