Daniela Parvu Dorin

Inainte de a mă pierde îmi las un pic sufletul să vorbească inima să nu se mai surpe în interior neutralizează-mi fricile cu blândețe până să-nvăț pe de rost că viețile curg prin noi așa cum

dacă viața e privită ca un șotron noi suntem acei care aruncăm piatra (sau suntem o piatră aruncată de alții?) într-un desen conturat deja… arunci piatra și …sari în primul pătrat într-o

Timpul nu mă veșnicește și nu-mi dă răgaz să-mi silabisesc viața așa cum aș vrea, e o stare lichidă în toate, numai toamna bântuie pe coridorul tăcerii târându-și mantia grea... Toate zilele

Mă rog, când mă simt cel mai puțin preaiubit și aștept, una câte una, din măști să-mi cadă... În fiecare zi îmbrac câte-un suflet recuzită de suflete ascund prin tranșee Eu mi-s soldatul întors

Nu-i timpul cu noi, dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă! intuiesc un pîntec de mamă, şi... apoi poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi? nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea

La ființarea noastră nu participă numai sufletul împletește cununi din pelin, din sânziene și grâu eu...cruci de flori la fiecare troiță pun tot ce trăim, pe discul soarelui, se

TENTAÞIILE GENERAÞIEI \"MALL\": cumpărăturile, țigările și alcoolul- Adolescenta înseamnă căutare, nevoia de integrare și apreciere, vârsta marilor căutări dar și vârsta marilor speranțe, a

Moto:’’Fără poezie, omul nu s-ar distinge de neant’’ N.Stănescu Până dincolo de murire voi crede în metafore albe și-n brâncușiana ședere în cuvânt cred că-n altă viață păsările au

Suntem trişti şi învinşi dacă in faţa sărutului închidem ochii aşa cum spre moarte nu mergem cu ochii deschişi şi nu ştiu pe care ţărm şi cine spunea că viaţa nu-i decât un semn de carte, între

Ţi-am pus lacrimile-n cont pentru cât mai trăieşti în umbra umbrei mele, sunt în căutarea timpului pierdut… când vreau să zic că nu mai pot viaţa-mi găseşte un dirijor ascuns cu timp cu

E noapte și ninge și-mi caut liniștea în ceaiul de soc mai cred că-n orice-mbrățișare poți spune și nespusul dacă-ntr-o zi, bucăți din mine se vor lipi la loc? nu cred că mai pot, așa

Zburam printre multe amintiri, numai bine să-mi fie Dar printre dorinţele mele albe te-am zărit Ca şi cum ai desena pe inima mea de hârtie Arde-mă iar, cu privirea-ţi de metal topit… In vis

Încă un vot împotriva frumosului Ediþia Eurovizionului de anul acesta mi-a subliniat faptul că trăim cu toþii intr-o lume tot mai deghizată, că e monoton să ne trăim

Răsărit de soare( interior) Despre respirația inimii se tace! sentimentele ce pun stăpânire pe tine sunt brodate sub patrafir suntem două ființe de nisip cu vieți sfărmate(avem Raiul

La zoritul zorilor nu știm ce contează mai puțin stelele, treptele, sunetele, verdele sau numai într-o anumită zi, contează numai sângele, problemele, faptele, verbele și asta...(cam) o

Nu mai adu vorbă despre ce sunt când ...nu ești despre cum mă chinui să nu mă pierd printre oameni în acest asfințit lacrimos * până unde nu mai poate striga până acolo mi-e dorul iubesc

Voi face un pod între mine şi mine pentru cât nu m-am iubit dar nimeni nu trebuie să ştie, cum nimeni nu trebuie să vadă umbra mea din ultima mea zi pe pământ! îmi va mai trebui o singură

Câteva raiuri au trecut prin mine, chiar și atunci când singurătatea îmi sublima lipsa ta în înalt atât de mult cântărește și azi cuibărirea-n îmbrățișarea celuilalt, Nu mai suntem pe urmele

Nu mai vreau să mă amestec cu lumea! azi, mă prevăd! stând în icoană în acest amestec de așteptare de om bun(nu de fiară!) vorbesc o singură limbă, cea a samaritenilor pentru inima mea,nu mai e

Am ocazia de a fi vulnerabil alături de cel ce coboară din ultimul tren am ocazia să fiu primul la capăt de linie, să lucrez cu ființă-mi în moduri binecuvântate să-mi spun'' ia-ți sufletul în

Știu cum se plânge-ntr-o singură lacrimă Moto:’’Sfinții trăiesc în flăcări, înțelepții alături de ele’’(E.Cioran) Știu cum se plânge-ntr-o singură lacrimă am ajuns să-mi fac Cetățuie cu ziduri