Poezie
Răsărit de soare( interior)
Poem de mai
1 min lectură·
Mediu
Răsărit de soare( interior)
Despre respirația inimii se tace!
sentimentele ce pun stăpânire pe tine
sunt brodate sub patrafir
suntem două ființe de nisip
cu vieți sfărmate(avem Raiul închis)
așa că vom cere unui preot bătrân
să ne deschidă, la amândoi, aceeași Carte…
**
suntem rezultatul unei unice simulări
trăite în lumea demult bandajată
în care nimeni nu te poate-mbrățișa
venim amândoi din aceeași înstrăinată
singurătate,
nu mai recunoaștem supliciului nici o unealtă,
chiar dacă viața, subtil de tot, ne poate încătușa!
***
(abia) mai disting o urmă de glonte
tu visezi la un soare interior
ieșind, pe jumătate din mare!?
vin să-ți dezvălui acest Răsărit
(Tu mie, un Apus de vindecare!)
001169
0