Mi-e teamă de nemărginire…

Zburam printre multe amintiri, numai bine să-mi fie

Dar printre dorinţele mele albe te-am zărit

Ca şi cum ai desena pe inima mea de hârtie

Arde-mă iar, cu privirea-ţi de metal topit…

In vis trăiesc cu tine o sinucidere frumoasă

Imi scriu viaţa pe vânt printre zâmbete grele,

Pe clădiri se sare cu mâinile-n faţă,

Săritul de pe clădiri sunt favoritele mele!

Sufletul se răsuceşte după tine dar nu e deajuns,

Deşi traieşti in mine, de ce nu suntem doi

Limpezeşte-mi privirea, nu ştie nimeni unde te-ai dus Numai eu stiu şi duhul-sfânt-al iubirii din noi

Am inceput sa iert că nu eşti şi fără tăgadă,

Timpul mântuirii mele îl trăiesc cu uimire,

Imbrăţişează-mă-n vis, pentru ultima dată !

Mi-e teamă de nemărginire…