Poezie
Unde e Platon cu iubirea?
Amprente
1 min lectură·
Mediu
Simt un fel de dezbinare-n destin,
simt inima-n piept cum nu-mi mai încape
rezist oricărei furii, dar nu netrăind
în pianul ce cântă pe ape…
unde e Platon cu iubirea?
să-l întreb : ne-om sătura vreodată a ne privi!?
(când eu mi-s pe vârfuri, tu ești pe călcâie
iar viața ne dă foc la o mie de iaduri…)
Până când… plecarea noastră în larg
e un fel de-a v-ați ascunselea!?
ce mai înseamnă, azi, a iubi!?
când ești ca peștele îndrăgostit de o pasăre,
ca bobul de grâu de o stea…
Până-n miezul inimii (sap în aceeași carne)
pun oglinda în fața oglinzii când m-ascult…
până când, fiecare-și va recunoaște
propriul exil dat pe mut…
Viața nu mă lasă să semăn cu mine!
rezist acestei furii, valul îl aud în ureche…
deși umblu desculță, pantofii mei albi
sunt prea albi pentru o inimă veche
Noaptea mă ia în brațe și mă-mbracă în alb
făcând parte sau nu ... din altă poveste…
21.06.2020
001.260
0