cheia la gât

bijuterie de text, fin șlefuită, lucrată cu atenție și grijă în puctele vulnerabile!

mi-a plăcut, e o eternă romanță, cu cheia la gât, pe care am prins-o și eu, fiind probabil prin anii 80-90. și e o întreagă filosofie, cu cheia aceea. am empatizat! lăsând la o parte amintirea, cu unele chei probabil nu se descuie nimic, câteodată, dar cine poate are probabil o știință și o râvnă de aur! sau de argint, cel puțin. foarte frumos poem, un semn de lectură și apreciere!

Lavinia, Iulia, vă multumesc frumos pentru semne!

Textul mi-a adus aminte de perioada cheiei atarnate la gat din vremea scolii pe care fiecare din noi a cam trait-o diferit. Daca iei zece din noi (care am trait timpurile alea) ai toate sansele sa auzi zece povesti diferite. Cu toate astea poemul sta sub umbrela unui simbolism aparte al carui continut poate fi interpretat in mai multe feluri. Intre timp configuratia familiei in care copilul are cheia la gat pentru a se descurca pana cand vin parintii de la munca a fost inlocuita cu bunicii care tin loc de cheie in timp ce parintii sunt plecati la munca in strainatate - o deflagratie social-developmentala cronica in viata unui adolescent / uneori inevitabila. E un text care ar merita evidentiat, dupa parerea mea.

Legat de forma, versurile 2 si 3 ar putea fi reformulate astfel: "pasarile, casele si lumea erau mai frumoase", depinde insa de ceea ce doresti sa transmiti, repetitia lui "frumoase" avand totusi un efect specific.

Claudiu, multumesc pentru impresii si aduceri aminte :) ma bucur mult ca textul ti-a atras atentia. nu prea scriu texte scurte, nu-mi ies, dar aici m-am lasat purtata de o emotie veche.

Multumesc, Teodor pentru luminita :)Ma bucur ca ti-a placut textul.