Poezie
Îngăduie-mă
1 min lectură·
Mediu
încă o clipă doar și-apoi fugi de la mine
sărutului tău prizonier nu-i pot spune
mușcă-mă până la sânge să-ți simt venele
întinzându-se prin carnea-mi goală de sensuri
răcnet ruginit de fiară târzie în slujba vreunui
haiduc rătăcit prin buzunarele rupte ale pădurii
de rădăcini noduroase înfipte în tâmpla singurătății
hrănește-ți furia cu măduva oaselor mele
soarbe ușor ultimul zvon de trăire
și-acoperă-mi începutul în clorofilă tânără
în seva nenăscuților tăi neverzi niciodată
plămădește-mă coastă din tine de data asta
dă-mi nume din numele tău în tăcere
să strige puterile nelămurite de tot ce se-ntâmplă
dar lasă-mă să mor cu tine
căci doar cu tine mă nasc si exist
și din tine respir până
mă duc iară
să mor
0195688
0

nu stiu insa de ce nu reusesc sa intru in ritmul poeziei, in curgerea ei; lipseste ceva care sa ma prinda.
ca tot ai zis ca nu trec pe la tine:)