Alint

cred ca i-ar sta mai bine la \"personale\", (si asta nu pentru dedicatie).

Intru si eu timid, pe varfuri, in tacere totala sa admir modul in care faci poezie dintr-o idee.Ia sa iau si eu lectii!Ai sintetizat perfect cuvintele care tare mult ii plac lui Claudiu, \"un fel de tu sunt eu\".

scuza-ma ca intervin, simona, dar eu tocmai ii spuneam lui daniel ca nu poate numi poezie aceasta confesiune; si i-am spus-o pentru ca am poate anumite asteptari de la el, ca autor;
si tu m-ai surprins.

Imi pare rau daca te-am surprins in mod neplacut, dar pana si cea mai banala confesiune se poate transforma in poezie si din punctul meu de vedere Daniel a facut poezie aici.E doar o parere.

desigur, tot parere era si a mea;

si ai dreptate in ce spui, doar ca am tot cautat poezia si nu am gasit-o.

Oare ce e poezia, Mae? Si oare ce este poezia modernista a secolului XX, la inceputurile lui?
Iti respet parerea, dar, cum am zis, este doar o parere. Nici eu nu stiu daca intre textele mele am poezii sau e doar o joaca, pana la urma, nici nu asta este scopul, scriu, atat, cateodata, poate, o fac mai bine, altadata, la fel de poate, mai rau.
Iti multumesc de trecere, cam rara pe la textele mele in ultima vreme...
Cu drag,
:)

Simona, draga, si tie iti respect parerea, care, ciudat (!), imi place mai mult decat a lui Mae ... :)
Multumesc pentru semnul dulce, anyway.
Cu drag,
Daniel :)

Dany

sincer nu stiu ce se intampla dar de la o vreme cand deschid pagina ta ma impiedic de aceleasi texte slabe pe care le tot publici de ceva timp.
textul seamana cu o scrisoare de dragoste si cu parere de rau (spun asta pentru ca intotdeauna am avut pretentii de la tine) nu am gasit poezia.
Poate ar trebui sa te mai gandesti la propunerea lui Mae de a trece textul la personale.
cele bune si nu-mi lua interventia rau voitoare pentru ca nu e

In primul rand, nu iau nici o intentie ca rauvoitoare.
In al doilea rand, nu scriu pentru ca ceilalti nu au sau au pretentii de la mine, e placerea mea. Niciodata nu am spus ca nu o fac cateodata mai bine si altadata mai rau. Eu nu consider ca a fost mai rau de data asta, dar cine sunt eu sa judec.
In al treilea rand, suntem intr-o perioada de cautari, macar despre mine pot spune asta, si nu scriem pentru a placea, scriem pentru a pune pe hartie ce simtim...
Ma bucur ca ma citesti, te rog sa o faci in continuare!
Cu drag,
DD

Este prima oara cand citesc ceva scris de tine si pot spune ca sunt impresionata. Sunt impresionata ca din niste cuvinte simple, deloc intortocheate ai reusit sa transformi un sentiment sau poate chiar o senzatie (de fericire...nu stiu) intr-o poezie, pe care nu ar trebui s-o treci la \"personale\" (parerea mea). Este, poate, o poezie mai personala...dar cred ca tocmai asta e farmecul ei.

ciudat, mie chiar mi-a placut. pastrez ultima strofa. cu drag

Multumesc. Si de data asta se aplica ideea ca fiecare cu gusturile lui. Ma bucur ca tie iti place. :)
Cu drag,
Daniel

Monica Adriana, bun venit pe site, eu nu te-am vazut pana acum, si multumesc pentru apreciere! :)
Ne citim...
cu drag,
daniel

L+aș numi Stare poetică sau Familie sau l-aș considera în categoria \"personale\"

Vezi tu, fiecare dintre noi are o \"Andreei mele\". Pura coincidenta! Numele :) m-a facut sa accesez aceasta poezie, poate scrisa pentru o alta Andreea decat aceea la care m-am gandit eu si ma gandesc eu cand citesc aceste versuri. Pentru ca persoanele sunt diferite, dar Andreele se numesc tot Andree, dorul e tot dor pentru amandoua, sentimentele le regasesc in tine in ceea ce scrii.

Cu toate acestea fiecare are pe cineva...acum, odata, candva...o Andreea, o amintire...pe care o tine doar pentru el, departe de ceilalti.

E de preferat daca aceasta samanta de gelozie ramane intre ale ei limite normale si nu le depasesc pe cele ale neimaginabilului.

O sugestie cred ca ar suna mai bine asha:

\"Îmi mângâiai privirile cu zâmbetul tău
și râdeai de fiecare dată când mă împiedica dorul de tine.\"

inimaginabil si nu neimaginabil..oboseala isi spune cuvantul dar poeziile tale sunt prea frumoase ca sa nu le comentez, sa las o urma in poezia ta, de dor din poezia mea interioara.

Chiar daca maine am servici mai stau totusi sa citesc, sa te recitesc, sa visez si sa cant in gand ale mele amintiri. Sa rad si sa zambesc :) catre acel templu al amintirilor din care mai cade cate o amintire si spre care ne indreptam si zburam.