Patimile Lui Hristos

Incep acest articol prin a preciza ca am urmarit filmul de mai multe ori, am vizionat mai multe emisiuni, la BBC si alte posturi, pe baza filmului si sper ca pregatirea \'profesionala\' pe care o am in domeniu sa fie inca un motiv pentru a fi fidel atat Scripturii, cat si realitatii zilelor noastre. Mel Gibson este un personaj controversat in lumea vestica, ridicat in slavi de unii si pus la zid de altii, ceea ce il caracterizeaza, pe scurt, e ca avem de-a face cu un actor destul de bun, daca nu foarte bun, un personaj public si un om religios. Despre partea cu actoria, toata lumea stie, nu mai este necesara o descriere a activitatii sale, la fel si in ce priveste viata publica a actorului si, mai nou, regizorului; cat priveste partea \'crestina\' a lui Mel Gibson, el este caracterizat de BBC ca un \"personaj obscur, cu o viata profund religioasa, dar cu numeroase aplecari spre fundamentalismul catolic si spre exagerari\", mai mult, membru al unei factiuni din Biserica Romana cu evidente tendinte fundamentaliste. Ceea ce putem spune clar, fara speculatii, e ca actorul e un catolic fervent cu tendinte spre fundamentalism, dar cu un foarte ridicat spirit crestin. Ar trebui sa precizam si faptul ca tatal sau este deseori citat printre anti-semitii faimosi, el fiind cel care ar fi afirmat ca \"holocaustul este doar o incercare de impresionare din partea neamului evreu, evreii din teritoriile germane ale anilor \'40 parasindu-le benevol spre a se indrepta spre teritoriile \'stramosesti\'\". Intr-un text pe aceeasi tema, scris de Mae Stanescu, am gasit comentariile unui istoric bisericesc din Vest pe aceasta tema; inainte de a prezenta imaginea filmului si tot ceea ce se spune pe marginea acestei realizari, vom incerca sa raspundem la unele afirmatii facute de acel profesor, Samuel Bachiocchi. Acesta afirma ca imaginea Lui Hristos nu poate fi \"jucata\" (pentru mai multe informatii, vedeti textul postat in data de 28 martie 2004), o afirmatie foarte adevarata, Biserica crestina are, intre invataturile sale, si aceasta invatatura, anume ca Iisus Hristos este Domnul si Mantuitorul nostru si ar fi o blasfemie sa fie \'interpretat\' de catre un om, sau, mai precis, sub forma umana. Este adevarat si sustinem afirmatia, dar, daca privim mai atent zilele in care traim si tendinta de desacralizare intalnita permanent, nu putem condamna o pornire clara spre a face bine, aceea de a explica. Cu toti suntem oameni si avem nevoie de reprezentari, nu putem trai fara, e greu sa invatam fara a avea exemple, de aceea, incercand a nu face polemica pe aceasta tema, o sa precizam ca, oameni fiind, dupa cum spune si Sfantul Apostol Pavel, avem nevoie sa fim hraniti mai intai cu lapte, ca mai apoi sa fim pregatiti pentru o mancare mai consistenta (cunoasterea si invatarea se fac in mod gradual, treptat). Ce e interesant si mai putem adauga, e si faptul ca omul tot timpul \"joaca\" si are tendinta de a impersona mai multe caractere pentru o mai buna intelegere, mai mult, \"jocul\" este caracteristic perioadei copilariei, cand omul asimileaza cele mai multe cunostinte in cel mai scurt timp, Insusi Mantuitorul spunand \"Lasati copiii sa vina la Mine...a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor...\". Trecand mai departe, acelasi profesor aduce mai multe argumente din critica ce s-a facut pe baza filmului, de aceea nu vom mai puncta parerile domniei sale, ci vom analiza acestea intr-o maniera proprie. Cele mai mari dispute in jurul filmului au fost legate de anti-semitism si violenta. Vom incepe, asadar, cu anti-semitismul. Chiar avand in gand ceea ce am prezentat la inceputul articolului cu privire la persoana lui Mel Gibson si trecutul sau, de asemenea si orientarea, sa o numim, \'ciudata\' a tatalui sau, vom arata ca filmul nu este anti-semit. Pentru a fi corecti trebuie sa ne gandim si la contextul istoric, sa ne gandim la ura de moarte dintre poporul evreu si stapanirea romana ce ne este prezentata de mai multi istorici, mai presus de toate poate fi luata in considerare prezentarea lui Iosif Flavius (ca unul dintre cei mai apropiati evenimentelor si unul dintre marii istorici ai vremii), care declara, nu numai o data, ca cele doua natii se urau reciproc si prezinta mai multe revolte ale evreilor, mai multe adevarate \'razboaie\'(de fapt, ar trebui sa vedem in istorie si relatiile dintre romani si alte popoare cotropite, ura \'indigenilor\' fata de cei care le \'furau\' pamanturile si ii faceau sclavi). Daca urmarim filmul pe acest fundal, alaturi de citirea Scripturii, vom gasi foarte normale episoadele de aici, veridice, mai mult decat atat, corespunzatoare adevarului prezentat in Scriptura si in istorie: nu poporul evreu e vinovat de ceea ce s-a intamplat, nu romanii, ci oamenii. Daca vizionati filmul, veti vedea ca violenta mai mare si nerusinarea dusa la maxim, atingand paroxia, vine din partea soldatilor romani! De ce? Pentru ca se cunoaste in istorie cruzimea pedepselor si nerusinarea, grosolania acestor armate; credem ca pe aceasta se bazeaza si \'compozitia\' lui Mel Gibson. In afara de un episod in care un soldat roman il numeste pe Simon din Cirene \"caine de iudeu\", nu are nici o aplecare anti-semita, iar si acest episod - daca stam stramb si judecam drept - este clar legat de istorie, si evreii rad de Pilat cand il intreaba daca nu e prieten al Cezarului, acest episod tradus intr-o \'romaneasca pura\', s-ar numi \'misto\', nu? Acestea fiind zise, putem concluziona ca filmul nu are nici o aplecare de acest gen, aceasta numai in ochii celor care vor sa vada asa - daca tii cu tot dinadinsul sa nu respecti istoria si sa ridici din nou discutii despre anti-semitism, nu ai nici o problema, dar exista multe alte suferinte in lumea asta la ora actuala. Nu neaga nimeni tragedia poporului evreu in istorie, dar aceasta nu ne indeamna sa vedem in orice o lovitura impotriva lor. Cu toti suntem oameni. Si, cum ne spune laureatul premiului Nobel pentru pace, episcopul african Desmond Tutu, \"de multe ori ii socheaza pe crestini cand le spun ca Dumnezeu nu e crestin, El e Unul, iar noi, toti oamenii, suntem ai Lui.\" In ceea ce priveste a doua disputa, pe tema violentei filmului, da, putem spune ca e un film violent, ca e plin de sange, dar a merge pana la a afirma ca suferinta Lui Hristos a fost mai mult psihica, dupa umila noastra parere, e o prostie. De ce afirmam aceasta? In primul rand, Iisus Hristos a fost si este Dumnezeu si Om, iar crestinismul marturiseste ca \"toate cele dumnezeiesti le face omeneste si toate cele omenesti le face dumnezeieste\", daca afirmam ca a suferit mai mult psihic suntem pe punctul de a cadea in dihotomism sau in panta in care se spune ca in Hristos Dumnezeu ar fi \'absorbit\' omul; in al doilea rand, e evident ca moartea aceasta a fost una exemplara pentru oameni, deci a avut partea ei de suferinta trupeasca, indurata dumnezeieste, dar suferita omeneste. Violenta din film este una sporita, probabil, de multe ori, dusa la maxim, dar daca ne intoarcem la ce am spus mai devreme, anume ca suntem oameni si avem nevoie de exemple palpabile, atunci ne dam seama ca noi suntem cei care avem nevoie de aceste imagini. Sfintii Parinti spun ca teama este inceputul cautarii Lui Dumnezeu (nu acel fel de teama, inteles negativ), noua ne trebuiau asemenea imagini pentru a ne da seama ca Iisus nu a \'mimat\' omenitatea in Sine, El este Fiul Omului in aceeasi masura in care este Fiul Lui Dumnezeu, El este Dumnezeu inomenit si Om indumnezeit, iar noi suntem imaginea Lui, Hristos ne este Arhetip, iar daca El a invins suferinta si moartea, inseamna ca si noi putem face asta. Aceasta este imaginea pe care o transmite filmul, aceasta este imaginea scripturistica. Nu ne erijam in posesori ai adevarului, nu ne erijam in \'talmacitori\' de mesaje cinematografice incifrate, nu spunem ca filmul nu are momentele lui de cadere, dar, in general, el ne invata ceva, ne invata o lectie de crestinism. Intr-adevar, se axeaza pe suferinta, dar altele se axeaza pe alte subiecte, suntem intr-o lume a cererii si ofertei, nu putem spune ca avem numai acest film, nu putem spune ca asta e crestinismul, dar el prezinta doar o parte de crestinism, o parte importanta, Iisus Hristos, Domnul nostru, a murit pentru pacatele noastre si a inviat, invingand moartea. Un ultim punct, nu in ultimul rand, este ca am fost impresionati de sfarsitul filmului - Invierea - iata ca suferinta a fost invinsa, moartea a fost calcata in picioare. Este foarte interesant prezentata inchiderea mormantului, disparitia luminii (si Luminii, daca vreti), ca apoi giulgiul sa fie gol - golit - si Lumina sa apara, a Inviat. Ar fi multe de spus, la fel ca si alti colegi, suntem mandri de \'actrita noastra nationala\', cum o numea cineva, o Marie, o durere, in Maia Morgenstern; ar mai fi de remarcat interpretarea actritei, dar si a lui Caviezel; ar fi de remarcat, ce enerveaza cel mai tare, acel pumn care ii inchide un ochi personajului principal inca de la inceput, la fel, biciuirea neincetata pe drumul spre Golgota, care ne duce clar cu gandul la neverosimil; ar fi de remarcat muzica, la fel, limbile extraordinar folosite - la un moment dat s-a pus chiar problema sa nu fie tradus in engleza - ; ar fi de remarcat prezenta foarte interesanta a imaginii diavolului; ar mai fi de remarcat si greutatile de \'casa\', greutatile financiare intampinate; multe ar fi de remarcat - in bine si rau - ce e important e ca filmul marcheaza, ca suntem intr-o epoca unde avem nevoie de asemenea \'strigate-lectii\', ca nu totdeauna controversele sunt destructive, dimpotriva.