mă cufund în mine să te regăsesc....
erai mereu acolo, acasă, în acasa noastră.
noi
împletiți în îmbrățișări neterminate,
rupte din sentimentul iubirii neatinse încă,
fragile,
cu miros ca
Calatoream pe vrute si nevrute.Ca-ntr-un tren,cand simti ca visezi iti troznesc in urechi sinele nu prea bine conectate.Nu-i bai,mai e vreme,sau\"las\' ca-i bine s-asa\" vorba romanului.Dar,imi
Sa nu-mi mai spui tu mie cum sa cant,cum sa respir!Mi-e de-ajuns ca ascult clopotele duminica.
Sa nu-mi mai spui te iubesc!S-asa in fiecare dimineata-mi bate soarele-n cap.
Sa nu ma mai tragi de
Am modelat sarutul:
fin ca pielea pruncului,
dulce-n culoarea ochilor
si-atat de usor
cat toate nerabdarile tale.
Invelit in pieptu-mi ti l-am trimis.
Iar inima
am scos-o afara ca sa-i vegheze
pun: cineva pomenea de jumulirea unui inger...ce sa mai jumulesti,daca n-are zbor???
Intrebandu-ne: ce-i cu atatia ingeri??
\"Raspunsu-ni\": de fapt ce e cu atatia oameni...?
Liniile palmelor ne erau strune,
pori-pielea ud-o cantau,
portativ intre gene si pleoape-n bataie
eram.
Modulam de la carne
in suflul de inger
si credeam neancetat in acordul din rai
ma
trebuie
sa
treci
fara
nici o
cracnire
din vintrele sfasiate ale mamei
la extazul primului strop de lapte
de la faramitura uscata de paine
la premiul cu coronita si cutia cu ciocolata
de
De dor,
mergeam pe cer.
Rabdarea-o-nvatasem de la el.
Norii,
mi-au pus catuse gandurilor.
Pasii albastri,
imi numarau respirarea.
Tot ce ma astepta apoi
se facu una cu durerea.
Capul,
tacu
Altceva decat plutirea-n gandul finit,incercuit de insasi constiinta faptelor regretabile si perpetue,
altceva decat amarul lucid al intepenirii de sine,punct ce desparte noul taram al
Dezbracati de ultimele intamplari
ne-am avantat mersului inimii..
Ai aranjat frumos toate cuvintele-ntr-un zbor,
daruindu-mi tot aerul adunat de mii de ani
in piramidele gandurilor tale.
Ti-am
Prolog:
Noi inceputuri de verb,regasit dupa atata drum de nesiguranta vaduva.
Zbori.Vei fi invelit de gandurile primului tau rasarit de aripa.Te va cauta ingerul,acela pe care l-ai uitat chiar
Perpendicular pe gândurile-n forma de ruga
stau intinse de la varful cerului
pâna la degetele picioarelor mele
intrebarile tale.
Sunt prea obosit
pentru a ma ridica din nou pe bârna,
dar pot
Poezia este ochiul care plange.
Ea este umarul care plange,
ochiul umarului care plange.
Ea este mana care plange,
ochiul mainii care plange.
Ea este talpa care plange,
ochiul calciiului care
Ma-nnebunesc:
nervii de dimineatza produsi de neatentie din cauza somnului inca persistent,
usile trântite din cauza curentului,
mierea de pe degete,
fluietarul aiurea in timp ce eu imi caut
Asa,
ca si cand s-ar fi-ndoit cifra unu,
ca si cand s-ar fi-nmuiat absurdul,
s-ar fi-nrosit albul,
ca si cand s-ar fi oprit Creatia mirata,
si cand sunetele s-ar fi strans intr-un singur
Efemer dor de sacru,
balanta chin-durere...
mi-am ratacit amneziile
claritatii custii de leu
sacrificand golul...
Astru-ntr-un cub
prezent al noilor ergonomice
plansete de apus.
MB