mă cufund în mine să te regăsesc....
erai mereu acolo, acasă, în acasa noastră.
noi
împletiți în îmbrățișări neterminate,
rupte din sentimentul iubirii neatinse încă,
fragile,
cu miros ca
Sa nu-mi mai spui tu mie cum sa cant,cum sa respir!Mi-e de-ajuns ca ascult clopotele duminica.
Sa nu-mi mai spui te iubesc!S-asa in fiecare dimineata-mi bate soarele-n cap.
Sa nu ma mai tragi de
Pe drumul ce ițea
Se-abrusturează abțipitat un pruț.
Cam zbobârdac, ce-i drept.
Dar gândul la burta-i încă șleagă
L-a zămislit chiar pe zbordac.
Ce pișindreaua ta de burtă șleagă!
Și
A nins,e totul alb
si parca te mai cunosc o data.
Flori albe mi s-au sadit pe buzele gandurilor
pe urmele numelui tau
de parca te mai cunosc o data.
Imbratisari de ochi si de
trebuie
sa
treci
fara
nici o
cracnire
din vintrele sfasiate ale mamei
la extazul primului strop de lapte
de la faramitura uscata de paine
la premiul cu coronita si cutia cu ciocolata
de
Prolog:
Noi inceputuri de verb,regasit dupa atata drum de nesiguranta vaduva.
Zbori.Vei fi invelit de gandurile primului tau rasarit de aripa.Te va cauta ingerul,acela pe care l-ai uitat chiar
-...am avut si eu o operatie,o piatra la rinichiul stâng,cel de pe partea inimii.
-Dar,de ce scrii toate astea?
-Pai ca sa te lamuresc cum e cu locul organelor si activitatea lor caci,se
S-a facut primavara dintr-o data,
s-a crepat verdele,
s-a facut dimineata-n oase
odata cu strigatul fugi
hai fuuugi!
fugi cât mai repede spre nu stiu unde
inaintea aerului de mâncat cu ochii
Liniile palmelor ne erau strune,
pori-pielea ud-o cantau,
portativ intre gene si pleoape-n bataie
eram.
Modulam de la carne
in suflul de inger
si credeam neancetat in acordul din rai
ma
Am modelat sarutul:
fin ca pielea pruncului,
dulce-n culoarea ochilor
si-atat de usor
cat toate nerabdarile tale.
Invelit in pieptu-mi ti l-am trimis.
Iar inima
am scos-o afara ca sa-i vegheze
Atunci o femeie zise:\"Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete\"
Iar el raspunse:
\"Bucuria este tristetea fara de masca.
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru,a fost adesea plina de
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta
Altceva decat plutirea-n gandul finit,incercuit de insasi constiinta faptelor regretabile si perpetue,
altceva decat amarul lucid al intepenirii de sine,punct ce desparte noul taram al
MB