Poezie
Profetul
(fragment)
2 min lectură·
Mediu
Atunci o femeie zise:\"Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete\"
Iar el raspunse:
\"Bucuria este tristetea fara de masca.
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru,a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea fi altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea,cu atat mai multa bucurie veti prinde in voi.
Cupa in care va asteapta vinul nu este,oare,aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alinta sufletul nu este acelasi lemn,mai inainte,chinuit de cutit?
Cand voi sunteti veseli,scrutati-va adancul inimii si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie nu-i altceva decat ceea ce si tristetea va daruit.
Cand sunteti tristi,iarasi scrutati-va inima,si veti vedea ca,intr-adevar,lacrimile va vin de la ceea ce,candva,desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun:<>,iar altii zic:<>
Ci,iata,eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.
Impreuna sosesc in casa voastra,si,cand una se asaza cu voi la masa,nu uitati,cealalta in patul vostru s-a si culcat.
Intr-adevar,sunteti in cumpana,asemenea unei balante,intre bucuriile si tristetile voastre.
Numai cand sunteti goliti de voi insiva,talerele sunt nemiscate si in echilibru.
Cand,insa,paznicul comorii va va ridica spre a-si cantari aurul si argintul,va trebui ca bucuria sau tristetea voastra sa se ridice ori sa scoboare.\"
Kahlil Gibran
Iar el raspunse:
\"Bucuria este tristetea fara de masca.
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru,a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea fi altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea,cu atat mai multa bucurie veti prinde in voi.
Cupa in care va asteapta vinul nu este,oare,aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alinta sufletul nu este acelasi lemn,mai inainte,chinuit de cutit?
Cand voi sunteti veseli,scrutati-va adancul inimii si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie nu-i altceva decat ceea ce si tristetea va daruit.
Cand sunteti tristi,iarasi scrutati-va inima,si veti vedea ca,intr-adevar,lacrimile va vin de la ceea ce,candva,desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun:<>,iar altii zic:<>
Ci,iata,eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.
Impreuna sosesc in casa voastra,si,cand una se asaza cu voi la masa,nu uitati,cealalta in patul vostru s-a si culcat.
Intr-adevar,sunteti in cumpana,asemenea unei balante,intre bucuriile si tristetile voastre.
Numai cand sunteti goliti de voi insiva,talerele sunt nemiscate si in echilibru.
Cand,insa,paznicul comorii va va ridica spre a-si cantari aurul si argintul,va trebui ca bucuria sau tristetea voastra sa se ridice ori sa scoboare.\"
Kahlil Gibran
00708
0