Daniel Bratu

La mulți ani, Andia! Ani mulți și plini de poezie minunată.

Fiind eu contribuabil mincinos
trăitor la bloc, m-am aburcat
gâfâind ofticos
pe treptele acestei poezii
și tare m-am împiedicat
de grila năvod noapte - zi,
astfel încât călcăturile
zguduitoare
au stricat așezarea
petelor în soare
și coloanei infinitului dreptei judecăți
despărțitoare de versuri bucăți
pe din două
sau chiar mai multe jumătăți,
care jumătăți se prindeau în altar
surprinse de o lavă
de pâine și vin chihlimbar
pe creneluri de burg - “cheese, cheese”,
mă ciocneau de țeastă
cu halba cea « freeze »
englejii portogalii
hooligănoși –
săpat în granit, nimbul de ziduri spargător,
prăvălit și cioplit, clipea vestitor
ca o barcă pe valuri abjecte în adânc
cu focul pe maluri unde eroșii mint
iar săgetarea părăsiți
și-o mai plâng

Anda, ai dreptate, dar vraja este mai mult a nopții, înserarea e numai ca o bătaie de baghetă, lumină de roșu alungit în orizont, în pălăria neagră cu iepuri albi a cerului. Ce urmează este un amestec al timpurilor, un joc de himere, învârtitor. Mulțumesc, Anda
Cami, citind comentariile tale îmi dau seama de ce și cum s-a fost izvorât din noi, aproape spontan, acea uniune de texte, care au ajuns în altă formă de poezie, fără a se cunoaște cusăturile apropierii («Anotim în grădina sufletelor pereche »). Fiecare cuvânt al tău, adăugat versului meu, continuă și îmbogățește, iar steluța e o ancoră a nopții în luptă cu zorile.
P.S. Poezia îți mulțumește pentru sprijinul acordat transformărilor ei și cu mare plăcere te primește să o luminezi și pe viitor, cu sau fără steluță în frunte.

Liviu, e o mare și fericită surpriză trecerea domniilor voastre, cu semne luminoase și pline de prospețime, pe la textele mele. Steaua lăsată în urmă, deși intitulată « părere », are greutatea și consistența aurului cu densitate de plumb. Ca un admirator constant al versurilor marelui Anton, cel cu alura de Big Brother al poeților rătăciți prin amurgirea site-ului și al dreptelor sale judecăți, n-am stat pe gânduri și am smuls genitivul, rapace corupător, al « inutilului ». Mulțumesc mult, maestre.

Elia, textul am început să-l modific încă de la început, de la postare, în urma repetării lecturilor și observațiilor prietenilor și prietenelor de poezie. Mesajul era prea încifrat, la început, se izbea singur, ca un dus cu pluta pustiilor, de pereții nopților yo-yo. Mie îmi place de trei ori mai mult că ție ți-a plăcut de două ori. Că știi și tu ce zice francezul : « Jamais deux sans trois ». Mulțumesc, Elia și pentru vizite și pentru cuvinte. Nu-i așa că de astăzi degetele îți vor șchiopăta puțin pe taste, de teamă să nu strivești sărutul rândurilor nescrise?

Gabriela, după cum spuneam, rotunjimea asta a textului a venit greu, după negații prietenești și cizelări îndelungi. Strofa din mijloc, de miez, am gandit-o mai puțin ca însingurare, e mai mult joc, alergare în doi prin tunelul cu pereți verticali ai iubirii și pierderii sinelui.
Mulțumesc, steluța ta e ca un luceafăr al dimineții. Vin zorile ?

Ana, vrăjile mele, deși sincere, sunt mici în comparație cu tot ce reușești tu în timpul dezlegării lor. Vulnerabili, da, cu tot cu apărarea strapunsă, dar și cu rotundul Pământului deasupra, chiar în proiecție și mișcare dezordonată, suntem sub scuturi, învingători, strălucind de frumusețea înfrângerii și zorilor.
Mulțumesc, Ana

Miriam, multumesc zâmbetului tău aducător de speranțe și pentru zorile mele. Ai grijă la mușcătura crinilor albiți de teama zborului…

Mae, mare surpriză a fost pentru frumusețea și silueta distinsă, inedită a versurilor mele călcătura ta fină balsam, ca o zbatere de inimioară.
Mulțumesc, gânduri bune.

Decât soacra în picioare
să îți calci, nu-i bine oare
pe nevasta-ți mai tot timpu`
s-o calci, Genu`, pur și simplu ?

Alina, mulțumesc pentru finele și orbitoarele luminări de potecă prin luxurianta pădure înverzită a versului alb. Clipitul ochilor nu se pune. Stingher,n-are farmec și aduce, nocturn, printre artificii și raze de neajuns, a amărăciune.

Rudy, taman ce vorbeam eu la Bolta Rece cu un șef de local care, luat de val, pitise halba cu vinul de un dulce abisal, ce închinată i-aș fi vrut măritului Paraipan. Acum, că i-am dat peste degetele unsuroase (și de-abia după aia, meritat, la strâmbatele-i oase), am închiriat o bute întreagă, să-i povestim împreună cât ne e viața și poezia de dragă.

Maestrul Genu a încercat cu un deget marea. Ea l-a mușcat, cu toate scoicile ciulite, ca niște urechi clăpăuge de timp. Pierdut și regăsit, maestrul timp.

Gen(i)ul său atins genetic
ne-mprumută sanguinar
lichid roșu în pahar
și-n aortă zor eretic
de a-i contesta fin har
fără a avea habar
că pierduți în vers-bazar
ne vom curenta electric...
(sau eclectic, așadar)

Rudy, scuze de greșită bănuială, sinistră și asemănătoare cu ceea ce mi-am dorit a-ți fac cinste. Era vorba de \"spiritul\", nu de \"spritul\" cel atot și frumos curgător.

Ramona, mulțumesc de vizită, gestul tău e mai \"nice\" decât \"poezica\".
Rudy, micul și aprigul vrăjitor carele ești a surprins esențele în fireasca lor curgere. Fie binecuvântat spritul și inima ta. Viteze, amândouă.

Felicitări poeților cuprinși în Poezia. Și Poeziei, deasemenea, ca s-a cuprins de ei. Și nouă, că îi putem cuprinde, câteodată, între cuvinte.
Filip, Aleks, Minos, Alma -
stima noastră și mândria -
că prin voi, trecut-am vama
unde-i Lege Poezia.

Poezie frumoasa, un umbrar de paradoxuri, suspendat in puncte, puncte... Mie finalul imi pare superb:
\"stai lângă genunchii
mării de șoapte
orbind.\"

Felicitari, Adriane, fiu drept al lui Homer

Poezie frumoasa, profunda, a carei muzica acopera lin sensurile.
Apare aici motivul femeii - cetate, asteptand re-cucerirea, cu ochii acoperind creneluri de cuvinte. Ulise, cucerid ciclic cetatea, amana momentul transformarii in Odiseu, robit de indemnurile zidurilor matasoase, fosnind in bataia vantului si folosind liantul ca harfa aedului orb.

P.S. Poate ca ar merge, in sprijinul frumosului ritm bine intretinut in toata poezia,
« visarile-au patruns-o, căci prada fu promisă », in loc de « visele au patruns-o ….. »

a-ncercat Genu incet
sa se-apropie de-o dama
si-a ajuns, platind, ca vama,
doar…limbajul aferent

L a multi ani!, ii spun poetii,
i nimi largi i se deschid,
v inul curge, iar scaietii
i au al pribegiei ghid
u suiti de vantul vietii.

N ea de fluturi cade-ntr-una,
a ripi, anii urca-n horn,
n ori din frunte-acopar lumea
u nde scrie \"nea Anton\".

La multi ani de poezie, Liviu !

Felicitari, Maria!

Elia, eu nu am zis nimanui ca nu ma vizitezi (dar de gandit am gandit asta de multe ori cu voce tare), scuze pentru inducerea in eroare (o inducere voita, oarecum). Fatal sau banal, sonetul asta a curs lin, fara poticneli majore, de aici si ceva stersaturi de imagini, ca ce curge nu sta decat o secunda si nu se impregneaza, nici patrunde. In micul si ganguritorul sonet aici de fata este o suprapunere de veri, e vorba de o vara virtuala, inchisa si una reala, din exterior. Cea reala are sansa vioiciunii, a flacarilor, jocului, cealalta e adumbrita, e o vara traita in pestera sapata prin raze ca un umbrar. De aici imaginile statice, monotonia, care nu ti-au placut, dar si intoarcerea (care a fost pe potriva gustului tau) - \"vara fara sfarsit\", dar traita gresit, sub prea multa umbra - la primul vers, cu un alt inteles al ultimului cuvant, provocat de ruptura si suspensie. La flacaruia aia ma mai gandesc. Am aflat ca fundele au zburat precum frunzele de frica furtunilor, asa ca o voi lasa despletita, ca pe o salcie. Multumesc mult pentru vizita si analiza.

Rudy, afland eu cu mare voluptate despre voluptatile trezite de acest sonet, tare mi-e teama ca personajul principal, in continua miscare prin adumbrosul chat, te va atrage in cursa si in eroare. Eroare poate nu intrutotul fatala, ci mai ingaduitoare, doar asa, pret de 10 sonete d-alea izbitor de frumoase si armonios de ciudoase de-ale tale, zdranganind a bijuterie. Multumesc pentru vijelioasa ta trecere in galop spre terenurile de vanatoare, prin \"umbrarul de sori\" si pentru buchetele de flori aruncate in urma.

Anda, tare m-am rusinat de greseala de vedenie ce-am avut. Am recunoscut si am inclinat grumazul, pastrand un ochi intredeschis, pentru a vedea sclipirea lamelor. E drept ca aceste prime sonete le-am asternut dupa ce m-a umplut de uimita admiratie sisifica truda a lui Adim si ca, in subconstientul prea ascuns inconstientului care am fost, mi s-a parut a-l zari, maiestos si cadelnitand cu zahar tos, pe maestrul nepereche al sonetului. Am aflat ca si altii au mai facut confuzii, din repezeala de neatentie, de acest gen. Numele se aseamana, chiar daca unul e \"muntean\" si altul \"moldovan\". Aceleasi confuzii pot apare, \"par example\" intre Anda Andries si Andi Andries sau intre Ana Melinte si Alina Manole. Si exemplele pot continua.

Eu si sonetul nu dorim
decat mangaieturi pe banda,
asa ca pasu-ti, draga Anda,
l-am asteptat, nu pe Adim.

Multumesc pentru catren, foarte reusit. Felicitari!


Ana, cand incepi tu sa ma comentezi, eu nu prea ma am ce adaugiri sa mai fac. Poate doar asa, sa stau ganditor si sa ma gandesc ce gandire asemanatoare suntem in stare sa avem amandoi. Ma prefac adormit, stau cu ochii intredeschisi, la panda, dar camuflajul imi este inutil si iluzoriu, pentru ca imi zambesti strengareste si dai din deget a dojana dulce.
Multumesc mult, mirabila \"flacaruie\".

Andrei, scuze pentru botezul pe care mi-am permis, din repezeala de impresie, sa cutez a-ti face. Am crezut sincer, din asemanarea grafica a numelor si din intelepciunea observatiilor, ca esti Adim. Dar nu, tu esti Arcturus, fara patima de sonete zilnice, insa cu simt nemonstruos si gust bun de poezie. In afara de greseala de adresare, iti apartine intreg raspunsul.

P.S. Multumesc mult, acum stiu ca esti de pe ulita mea.
Scuze, inca o data, chiar daca Pastele e departe, mieii si tapii de bere sunt langa noi.
Poate ai drum prin Iasi si chef de spalat erorile de confuzie.

E frumoasa Cami, e ca un descantec pagan, numai bun de asimilat crestinatatea.
Mi-au placut mult:
\"ori într-o frunză ce se-ndoaie
în ram; în ignoranță, vântul
își poartă vapori prin războaie
lavabile, sărutând timpul\",
desi accentul de la vapori strica un pic ritmul.

P.S. Nu cred ai vrut ca \"abrupta\" sa rimeze cu \"inchistata\" si nici ca ai avut in intentie sa pastrezi un ritm si o regula prozodica anume. E o poezie libera, curgatoare ca ploaia pe caldaram, fara inchistari de rima si ritm.

La multe versuri inlantuite de soare, Cami

Multumesc, Adim. Nu ma asteptam chiar la vizita Maestrului, a Regelui sonetului si romantismului in faguri, asa ca bucuria mea trece peste marginile de barca redusa ale micului meu sonet meu dominat de greseli. Fie ele si fatale.
Nu sunt un romantic dedicat, sub fiecare vers si cuvant ascund ironii \"blasfemice\", sar ca broscoiul prin Calaverasurile de tot soiul din jur, asa ca subtitlul (care s-a vrut si cu o anume dedicatie) imi pare greu de schimbat.
Mie titlul nu mi-a cam placut si l-am sucit pana...nu s-a nimerit. Mai incerc, mai caut, mai am timp.
Virgula trebuia pusa acolo, pentru ca \"flacaruia cu funde\", care este \"armonie de flacari si betie-n culori\",
\"tace-adanc si priveste-nserarea de unde...\"
Dar, ai dreptate, ceva nu suna bine aici (nu virgula, altceva). Voi schimba, pentru a se intelege mai bine ce am vrut sa spun.
Multumesc inca o data, sa ne citim cu bine.

\"Pe aceeasi ulicioara
luna bate la feresti
numai tu de dupa gratii
vesnic nu te mai ivesti.

Si aceeasi pomi in floare
crengi intind peste zaplaz
numai zilele trecute
nu le fac sa fie azi.

Altul este al tau suflet
altii ochii tai acum
numai eu ramas acelasi
bat mereu acelasi drum. \"

Multumim Alma, pentru fiorul readus in memorie si in inima.

C e tarziu, mi-ai soptit, se mai leagana-n alge
A ripi de albatrosi stranse a clopot.
M irosind a fructe de mare, timpul tropot
I erta-va printesa de clepsidrele cange.

P ietrele ard, cald slefuite-n lumina,
E ochiul tau stang, peste el ochiul drept,
T recerea-ti ne fumegase coralii, prin piept
R auri de ganduri in aur taiau clipa senina.
E ra ziua ta, asternuta spre tine, incet.

La multi ani, Cami!

Felicitari, Maria !

Multumim, Camelia, sufletul tau fin strecurat prin sita de nisipuri aurii ne-a insorit si umplut de stralucire scrisorica argheziana.
Iti multumim si te invitam si altadata pe la noi, in prisaca versurilor mici si zglobii.