Daniel Bratu

Un text de suflet auriu, adanc in intregime.

\"Restantă așteptarea îmbrățișează
sunetul
privere aplecată spre rotunjimea zilei
înăuntrul inimii
gesturile se caută în cuvinte
sfinxul
mișcă limbile șovăielnic
ore
albul bate clopotul dezlegării

mă trezesc

vremea ne va topi…vor ramane gandurile noastre îngemănate lângă izvor\"

Superb finalul, il cant in imbratisare si n-am cuvinte acum sa mai spun decat:

La multi ani ! Maria - suflet si lumina

Codrina,
decat abilitate,
mai bine mere coapte,
decat conversiune,
mai bine uniune,
decat intensitate,
mai bine-ai tu dreptate.
Multumesc

Claudiu,
in rand ma plec noului,
ca da-n calea laptelui,
jos dintii ecoului,
cruce-n gat sacoului,
cat steluta roului,
dedulcire vechiului,
cald experimentului.

Initiativa mea iti multumeste cu degete in V.


Bang Ochila,
nu-mi Setila,
recunoasterea-ti subtila,
vorba mea usor senila
s-a-ncurcatu-s-a-n sedila
si-n tanc susu de senila.

Ca asa sontac-baroc
duc nichitii-n iarmaroc,
dura-dada la mijloc, ivanestii cezar ioc,
barbilian preiau sa joc,
agasat ca pus-am foc,
ars-am altii la soroc,
iar eu nu ma sunt deloc,
redundandu-ma cu soc.

Multumesc, pe langa darul poeziei, ai un bun simt fantastic de critic literar

Marina,
divina,
m-aduce cu Nina
pricina ce-o fi?

Mutumesc, Marina, mi-ar place sa pot ajunge pana la subtilitatile liricii feminine ale Ninei Cassian, dar nici macar ca aducere aminte n-am cum

La multi ani, Andreea, sa ne daruiesti inmiit cu enigmatice petale de versuri, in continuare.

E legie-i cutitul si inscriptie-n piatra
N odul sfarcului silex cade-n sangele alb
I nimi roase de neguri ingrijeste cum iarta
G enom serpilor aripi dar e sufletu-i cald

M ugur copt piromanilor flacari si poarta
A n de an val catarge la tarmu-i se ard

Maria, armonia drumului faurit de tine ne fumega pasii din ce in ce mai aproape de cunoastere de unul si altul si chiar de noi insine. Steluta mea a urmat sirul, trezita, luminata mai tare si ea.
Multumesc

Raluca, am intarziat raspunsul pentru ca, uite, si eu am ramas fara cuvinte, mi le-au luat laudele pe toate. Nu plange, prin urmare, dupa ele (dupa asa gen de laude sorbitoare) ai scrisul desenat in prea frumoase versuri si cuvinte.
Nu le chema, laudele vine ele de la sine, ca soparlele vanatoare de aripi...
Multumesc, sa ne citim cu bine

Vlade, imi pare bine ca inteles, chiar si numai atat, ma bucur pentru bucuria intelesului tau circular.
Cat despre felicitari, multumesc si fie-ti pavat drumul numai cu bune intentii.

Dana, arzator darul tau, mai are temperatura cuptorului varatec plin de contururi, iar tu ai intrat in sensuri, prin coaja tare a versului.

Ioan, steluta ta s-a lasat purtata de simfonii poetice de mare finete, adevarate broderii genetice pentru noi si noi anotimpuri.

Camelia, versul meu vibreaza ca o struna, la fiecare trecere a ta.

Multumesc, cu drag

sorry, se vede ca soneria n-a sunat deajuns pentru mine, cufundat in visare adormita dupa primele doua strofe (pe langa dedublari am mai si facut de nepatruns \"patruns\"-ul)

Frumos, mi-a placut mult, mi-a dus aminte de Blaga si \"corola de minuni a lumii\".
Finalul trezirii in modern e in ton si cu o anumita \"busculare\", benefica, pana la urma, a cititorului ptaruns de visare si transcendere.

Frumos, mi-a placut mult, mi-a dus aminte de Blaga si \"corola de minuni a lumii\".
Finalul trezirii in modern e in ton si cu o anumita \"busculare\", benefica, pana la urma, a cititorului ptaruns de visare si transcendere.

Din ghemul de simboluri rostogolit al ovalelor difuze, de ou primordial dedublat, din oglinzile topirii jilave, din limfa crescatoare, pat germinal de toamna, toate existente intr-o poezie in rima si ritm, ce ramane? Ca de obicei, ceva \"recitabil\", sunet de alamuri, dangat de clopot asurzitor pana la golire, vestitor al toamnei.

Multumesc, Alina

La multi ani, Vladimir! Tie si poeziilor tale.
Cam tarzie urarea, din motive obiective, dar in ton, sincera si vioaie.

Felicitari, Maria, tie si darului tau nemarginit de-a scoate nestemate in lumina.


A nii trec, scrisi pe o punte,
Z ile mor si, in seif,
R une-albastre de-apocrif
A rd cu vrajile din munte.

I erburi sterg, ins elatoare,
L acrimi blandelor fecioare ?

Norocel, multumesc pentru trecerea ta pe aici.
Ai dreptate, lipseste o virgula, dupa \"nisipuri\", dar intelesul e clar, se pastreaza si asa. Offf, si eu, care credeam ca cea mai mare placere a cititorilor este sa puna ei virgulele unde \"pohta lor ii pohteste\".
In rest nu mai este nici un scurtcircuit, are chiar mai mult decat o noima totul. Gandeste-te la cernerea nisipurilor aurifere, la Tara de Foc. Daca toate chipurile curgatoare sunt de aur topit, apare inevitabil scurgerea.

Ai sa ne mai citim cu bine, Norocel

Proza nostalgica, usor SF, cu usoare accente de lirica feminina.
Mi-a placut, voi reveni, atunci cand timpul va fi mai darnic cu mine.

La multi ani, Mihaela ! Frumoasa increngatura ta de poeme. Dincolo de ierarhii si liste de \"schindlira\" ramane dorul de partea cea buna a lumilor si lunii.

Eu sunt mai mereu cu ochii pe finalul poeziilor,
poate tocmai d-aia am ajuns si aici mai tarziu:

\"ne recunoaștem înșine chipuri căutând același graal
pe marginea pașilor…
ne intersectăm în imagini, ne ochim cu privirea
dar în inimă se strâng, toate, zodiile speranței
pentru că undeva știm
că nu suntem singuri.\"

Multumesc, Mihaela, ani buni si frumosi ca sufletul tau

Text superb. N-am spus \"proza superba\" pentru ca respira mai mult de-atat.
Tristete calda, aproape de bucuria retrairii, chiar si numai imaginare. Marea parca ne mangaie ochii, cu lacrima ei sarata.


\"Parca eram condamnat sa o privesc vesnic cum vine spre mine pentru a nu ajunge niciodata.\"

Dana, lumi paralele, oglinzi, asta devenim, vrand-nevrand.
Valuri de-odata cu alge ne fac rost de umbre belsug.
Stiu si ce n-am sa uit niciodata, tipatul pescarusilor care trece prin lumi paralele de nisip miscator.

Multumim,
Daniel si plaja lui fara scoici

La poezia asta m-am gandit si eu. Ti-am citit poemele din volumele publicate, inca o data, de curand. Filigrane de versuri, arc mestesugit peste oricate timpuri si spatii.

Multumesc, inca o data

Bogdane, poezia ta e sincera, curata, are suflet si culoare de patima senina. Am incercat o varianta care cred ca i-ar adauga si putina muzica:

Cu privirea de rosu
imbratisam
trupul tau bicolor
gram cu gram
in rosul meu
prin simturi calator

Straveziu corpul tau
vedeam prin el
de alb simfonie
nuantele ochilor bleu
mi-adanceau nebunie.

Sufletul imi zbura
in spirala
rascolind structuri
si culoare
galben de gala
aveau diminetile tale

Pe din afara lumilor
timpului
eram contopire
culorile nordului
sudului
bicolora iubire

Zambesti acum,
ca intr-o taina
ce singura-o stii
eu sunt rosu fum
iar tu ai ochii
portocalii

Dragii mei prieteni de poezie, scuzati intarzierea. Fost-am prins in treburi de alungat frunzele galbene si de soptit cantecel voios in verzituri.

Camelia, genele tale somnoroase au lasat iarba tremurand in invidie sincera. Ritmul duios nelinistit al versurilor de capat a cauzat parelnica fortare de finaluri abrupte spre miscatoarele nisipuri de mijloc, dar n-am ce sa le mai fac, raman asa, in asteptare amurgita.
Multumesc mult, inca o data

Sorine, tare mai imi place mie cand mesterii vorbelor de chihlimbar isi ridica vocea spre tariile aducatoare de stelute pe cerul meu innourat.
Acuma sa nu te superi, dar si mai mult mi-ar fi placut daca veneai si cu fata aia, Geta...cand ma gandesc ce bine ar fi ghicit ea in cafeaua fripta pe buze de nisip.
Multam, Sorine

Raluca, tu ai talent in a-mi unge sufletul meu de poeme cu dulci parfumuri. Dar parca prea dulci imi par, simt ca nu le merit chiar asa. Despre ce inaltimi vorbesti ? Am vazut ca visurile tale zboara in versuri mai inalte.
Multumesc, domnita

Ion, fratele meu de intepatoare colectie, superbe vorbele tale, plaja mea te asteapta oricand. Dar preferabil vara. Of, dusa vara, ca iar plang de-mi aduc aminte de repede trecere-a ei.
Multamesc, fie cuvantul tau superb laudat

Laurentiu, cu sfiala ma apropii de comentariul tau. Cuvintele tale ma aseaza intr-un raft inalt, pe mine, apucatul de maimutareli pe la colturi. Parca ma si obliga, oarecum, sa renunt la caciulita de bufon. Dar stiu ca nu te superi, ca esti bun si intelept (ca si mine, cateodata). Iar daca te-ai supara, Calimero de-abia asteapta sa te traga de maneca.
Nucleul dur al poezelei mele aici era, intr-adevar, pe la canonicele alea de clepsidre, de aici a pornit imaginea. Clepsidrele alea perechi - perechi pe plaja carouri de cearsafuri. Parea ca ele hranesc nisipul, timpul, lumea, pe mine cu totul ma sorbeau in ecou.
Schimbarea astea a ordinii cuvintelor in scopul obtinerii de foloase stilistice necuvenite, asa e, se cheama inversiune. De inversiunea astea tare greu reusesc eu sa ma lepad, ca mult imi place sa-mi cante baroc in ureche ale mele versuri \"desuchete\". Stiu, mi-a mai spus un mare maestru al meu asta, la o alta poezioara, cand ma laudam eu ca ce ispravi sunt eu in stare de facut inainte de plecarea in armata, si de atunci tot incerc sa ma lepad de pacatosul asta de obicei literar desuet. Ce pot sa promit, decat ca mai incerc.
Rar treci pe la mine, maestre de gand Ghiocel, dar urmele tale sunt clesti de aur, care ma trag din valtori, stii tu, bulboanele alea sub podul curcubeu de barne de peste Ialomita.
Steluta ta, sa nu te superi c-o dau la treburi, o pun sa alunge norii de ceata, poate ca vara mea va ramane de veghe odata cu ea.
Multumesc, Omule bun

Alina, urmele tale Plaja mea le pastreaza ca-ntr-un sipet.
Multumesc pentru cuvinte si ganduri

Pai ce sa reuseasca artistul plastic de peste Prut ? Ceva rosu carmin peste ochii pragmatic inchisi.
Ca doar nu se exista femei urate, ci doar barbati fara imaginatie.

Limba-i rea, sarcastica,
nu ia-n seama gratie.
Dorul de-arta plastica-
ioc imaginatie.