Daniel Bratu

Carmen, multumesc, e vorba de doua valente reunite in simboluri comune. Nu e o incriptare, ci un joc de metafore sub calambur. \"Smart\" da si o nuanta de intelepciune. Muzica inteligenta, \"inteligenta emotionala\", a simturilor, ca o arta inaltatoare.

Bogdan, multumesc si ti-as fi multumit inca de 2-3 ori daca nu vedeai eleganta. Eleganta e doar o perdea, de fum, zurgalaii de la gatul rimelor si ritmului, peste care intelesul multora nu poate trece.
Si eu tind spre poezie, ca si tine, poate vom avea sansa de a o gasi, candva.

Nu-mpusc co-cosarii, sa stii
ca-s un prea-milos vanator
de ei si co-coasele lor
(mai este si maine o zi).

te stim noi bine, Varsatoare
de tipete cu dor de-alint,
asa ca ochiul n-am sa-ti mint:
de n-ai umor, pica...umoare.

\"Catrenul ala e facut
Si pentru una de-alde mine
Caci sufar uneori, acut
De un umor...ce nu mai vine!\" - Anghelina Andreea

sa-ti vina...da, ai avantaje,
cu pohta-ti de umoruri grele
vei cam seca glumele-acele,
nascand dor de...epi-gramaje.

Tehnica avalansei, a bulgarelui de zapada, asocieri surprinzatoare, cu miezuri si mize multiple. Cateva sintagme c(al)am-burlesti (aproape – gen Evrika = eu RK – RK - reparatii capitale, marul lui Adam = marul lui Isaac). Concluzia mea e ca „plaga” trebuie largita, continuata.

\"Viteza mare la catren
Au unii, dar imi-este teama
Ca la umor, cam sunt in tren
(Nu-i lung ca el, da-i telegrama!)\" - Anghelina Andreea

Chiar de-am fost eu sau daca altu`
și-anunță mers prin telegrame,
pe ramura-n gara cu larme
se-aude: „Io-te ac-celeratu`!”

Sapun nici n-am vrut sa pun
ca n-am interese-ascunse
(capul mic din ochiuri unse
i-ar scapa, spre traiul bun).

\"Vă dăm cu tona, tot ce vreți,
Cum vreți, cât vreți, la kilogram!
Numai, răbdare să aveți,
Umorul, când îl dăm la gram!\" - Anghelina Andreea


Oferta ta de-aici devine
încet, acum, de pus în ramă,
când din tonaj de poante fine
rămâne numai ... chino-gramă.

Carmen, multumesc, ciclul se contureaza daca precedentul episod are succes. Asa ca acest comentariu al tau e ca o mana intinsa martisoarelor mele \"pre-ludice\". Lin vin ele spre pornirea ta de samariteana alcatuire si se inclina, adanc si curgator, pe aceiasi pasi de ritm si gen de rima. Zvacul este, da, dar sta pe dupa perdele.
Drag din drag si eu,
Daniel

Loredana, multumesc, poezica e scrisa ca un joc, face parte dintr-un ciclu. Daca are succes, o sa mai scriu si celelalte episoade. Daca nu, nu. Si datorita tie s-a nascut \"sssnur na-tur-link\". Multumesc, da

Carmen, multumesc, dar:

Nu-s deloc gelos, cu mila
fac de zor...publicitate
jucariilor de-argila
cu sssnur negru spanzurate.

Bogdan, multumesc, eu si Eminescu iti multumim. Cand vii pe la Iasi, te duc la Tei, sa vorbesti si cu el. Pana atunci, poate pune Primaria net la chingile de tabla avangardista care ii inconjura pieptul, sa nu-i crape inima din coaja. Co-cosarii te salutant.

Florina, multumesc, ca de obicei scriu in rima si ritm, stiam eu ce stiam, ca altfel nici vorba de sanse de excelenta. De acum o sa stiu mai mult, adica o sa scriu numai cate o strofa, pentru a fi sigur 100% de reusita.
Si noi (lancelot si camelot) cu drag de tine, de voi, de Bacau

Ela, multumesc, co-cosarul meu are cate ceva in plus ori in minus fata de cocosatul consacrat. Al meu e un cocosat in suflet, oarecum diform, celalalt e mutant in zonele exterioare. E ca si cum cocosatul si-ar fi intors cocoasa spre interiorul negru. Multumesc si pentru scrierea fara de seama(n).
P.S. Suna, da (de argint la tample), et pour moi ...

Ritm interior suplu, greu de ghicit, ca un pur sange arab in alergare. Rime in curgere fireasca, cascada rosie, arzand, trepte mitologice pudrate cu marmura. Analogii surprinzatoare, incursiuni dantelate cu nisipuri si jar. Paradoxuri de spirit inalt (la final un Platon cu turban face, cu degetul mare al fruntii, icoane, pe nisip).

P.S.
as inlatura o anumita tautologie (\"feminin aromat\" - parerea mea, hîc) si acel \"nepal\" nedus firesc si des labirintului.

Felicitari, Ela

Lucian, multumesc pentru aprecieri. Esti un fan al muzicalitatii de ritm si rima in poezie. Nu esti singurul. Eu nu as spune, insa, ca versul alb masacreaza muzicalitatea. Sunt poezii de o muzicalitate interioara deosebita, fara a se folosi de instrumentele prozodice consacrate. Am incercat si eu sa scriu in vers alb, dar am cam renuntat, din cauza unei boli mai ciudate, care m-a inrobit, dupa cum spunea cineva, si anume \"rimofilie\" :). Ai grija, rimofilia e molipsitoare, chiar si numai dupa un stranut, ca poezia asta.

Bogdan, multumesc, cosarul nu sunt eu, desi as vrea cateodata. Si nici macar de cosar nu e vorba, ci de \"co-cosar\", un fel de vel-cosar, care cateodata co-coseaza si el ce poate si cand. Revenind la finalul comentariului tau, imi pare rau ca placerea de a ma citi in vers alb ti-a fost inselata, de data asta. Ultima strofa se inscrie in acelasi stil clasic neagreat astazi.

Mărțișor la poezie.
ro ajunge cam pitic,
știind el că locuri șic
ar fi, dar cam caste-n ie.

scuze, luminita a fost la urma tunelului

E greu sa comentezi un text despre comentarii. Dar e si pacat ca el sa treaca neremarcat de catre tinerele vlastare, care intra pe inalta poarta a site-ului si, inaripati, se lovesc de pragul superior. Umorul de aici are cozi tepoase, dar ghimpii cuvintelor ascund muguri si musetel, tamaduire. E haz, e veselie, dar exista aici si transee, e o anumita impletire de Creanga si Caragiale, vorba hatra, ca o bezea, peste intepaturile saltarete de prin pori.
Pacat ca, ajuns in punctul culminant, trebuie sa intrerup aici si, \"avand simtul pericolului foarte bine dezvoltat\" sa \"spal putina cu apa oxigenata\". Nu inainte de a lasa o luminita, intru luare aminte.

Anda, multumesc, eseniene ganduri m-au fulgerat, asa-i,
si m-au lovit cand invatam inotul, printre zapezi zburdand ca niste cai albiti de crezul ca s-a spus-a totul.
Ma tot intreb de as gresi cumva sa las doar prima strofa-n vanat gand, poate asa, atunci, iti va placea, intreaga-mi poezie.
Pe curand.
Drag din drag

Carmen, multumesc, Ion, ca un frate, peste Prut, laude mi-a asternut, daca tu, de la-nceput, nu ai vrut (sau n-am stiut).
Despre tapi,numai de bine:

Cu curaj, ca pur, integru
cu care capra-a-ntalnit,
tapul asta, fin cioplit,
e al meu...doar de nu-i negru.

Bogdane, multumesc, da, cainii latra, mieii behaie, lupii urla sau haulesc. Am verificat ce spui si ai dreptate. La Fontaine se mangaie inciudat pe fontanela. :)

Carmen, revenind la sub`ect:
I -
Nu-l intreb, ca-l stiu eu bine
pe-acest capricorn rebel,
sacrificiu-l-are-n sine
(sinea lui de prea bland miel).
II-
Are sangele fierbinte
capricornul, negre capre
daca-l striga sa le scape
da cu ... cornul inainte.
:)

Ion, multumesc, si tu ai dreptate, mielul asta s-a invinetit de o ciudoasa premonitie, ca nu se va uita lumea la zvarcolirea lui. Mielul ce sa faca in plus, canta si el, in zadar: \"Eternitateee, iubireea mea...\" :)
Multumesc, inca o data, onorat de cuvintele tale

Finete, oniric, suprapunere planuri, ambivalenta de gen a tristetii (\"tristete gioconda\"), descantec si joc durut. Pentru ca textul e la personale, tinand cont si de parerea autoarei despre critici si criticisme, ma retrag asa cum am intrat, in varful picioarelor, tacand admirativ.