Daniel Bratu

Multumesc si eu, cu drag, celor care au binevoit sa citeasca si sa lase cate un semn aici, in pagina, celor care au citit si n-au lasat semn, celor care nu au citit si au lasat (asta da munca depusa) sau nu semn, desi poate ca si-ar fi dorit, celor care nici macar nu si-au dorit, dar o sa-si doreasca vreodata.
Textul s-a imbinat intr-o zi de plaja, ca un joc de replici in forma de haiku (de aici si acele aliteratii precum \"iepurii-rosii\", specifice genului). Adunandu-ne si adunand, seara, ne-am dat seama ca poate fi interpretat ca o poveste, o viata petrecuta intr-o singura zi. Fiecare imagine e un capitol, semnifica o stare. Un poem in serial, sunt aici cunoasterea, dorinta, iubirea, primele semne ale despartirii, ispitele, apoi reluarea firului, cutremurarea, ca amintiri, ducerea furtunii, linistea, lumina, firul cale de stele ca un alt inceput, acela in care \"a fost numai cuvantul\". Deci, inca o data, reluand, imaginile sunt capitole, nu sunt alaturate intamplator.
Multumesc tuturor, inca o data,
Multumesc, Dana
drag de voi

text pornit din mitul androginului, ca o tulburare a apelor metempsihotice prin mai multe treceri prinse intr-o singura viata, decalaj intre spiritual si traire, de aici suferinta, dar una sub toga albastra cat cerul, simboluri multiple, felii de sensuri, maiestrit imbinate,
remarc tot, in special insa:
\"atunci când mă voi naște
fi-va pătrar de pământ
am presărat orhideea
au răsărit cedrii
jumătate înalți\" - cedrii aceia jumatate inalti suplinind jumatatile nenascute inca - teribila imagine

Dana, multumesc, realitatea, pentru mine, este ceea ce am vazut, povestea, explicatiile de apoi, s-ar putea sa fi fost simple zvonuri,
apoi tipatul, da, a fost ca al unei fiinte supra-naturale, atunci cand e taiata de planul de separatie al lumilor, poate ca era vorba de suprapunerea vietilor, pe soseaua aceea care devenise mai inalta decat un munte, unindu-se cu deschiderea cerului

Elia, multumesc, da, poate ca e patima, retraire a ceva supranatural, asa cum am vazut si simtit eu atunci, dar nu am vrut sa distrug visele, dimpotriva, textul e ruga, chiar acceptand povestile de dupa, e un imn ridicat Femeii, ca pentru o noua religie, soseaua ca un alt drum al Golgotei (priviri inlocuind bicirea), implicatia divinitatii fiind sugerata si de dereglarile spatio-temporale ale firescului (trecerea Sanzienei a unit dimineata cu seara)
poate ca brutal, da, dar mai putin brutal decat accidentul eroilor lui Eliade in ultimul sau roman, \"Noapte de sanziene\"

inca o data va multumesc, cu drag, trecand si lasand semn pe aici inseamna ca ati inteles, desi, de regula, parafrazandu-l pe Platon, reusim greu sa vedem realitati dincolo de umbrele mai inalte decat zidul dintre noi si lumina, inca parti de pestera putem fi doar, altfel ochii nostri s-ar topi la iesire, cei mereu recomandati muritori, cu flori de hartie si gura pana la urechi de uniforma

Elia, multumesc, povestea e trista, da, eu insa nu, falia temporala de atunci a dat alt sens, fara sa stii nu poti sa nu accepti

Ela, multumesc, da, e posibila si pierderea, dar ochii de copil au predat maturului aceeasi senzatie, de fabulos, de altfel de perceptie a realului, fara transformari esentiale, fara sa stiu daca asta e bine sau rau,
intinderea mea in cruce, din partea finala a versurilor, e ispasire a continuitatii, trebuia sa o apar, sa pastrez mitul, nu doar sa ma las cuprins de basm

Bianca, multumesc, eu am ramas cu imaginea acelei sanziene sfasiind campia si cerurile, asa, pura, \"inviolata\", aceea e sanziana mea


(ce am scris aici e doar un miez al negarii povestii auzite de la ceilalti - se poate continua cu modul in care ajunsese acolo, la 10 km de oras - ca procurorul, sotul ei, era potent numai financiar si profesional, ca Sanziana iubea pe inginerul sef de la ferma, care a fost gasit infundat in putul sec, a doua zi, dar ieri mi-a fost greu sa scriu pana si ultimul paragraf, al variantei imunde, pe care nici acum, dupa o treime de veac, nu o cred)

inca o data, multumesc, drag de voi

descantec atat de aproape de sine, joc dantela de versuri, rimele imperfecte parca alesul margean, fara grai de mai mult, super-descant

poezie de multiple esente, \"facerea\" pe contururi suprapuse, credinta, sfintenie, iubire plecand din cetini, din varf de munte, prin adancuri, legatura e apa, curgerea, ochiul fantanii - \"ochiul dragostei\" - oriunde contrapondere, balans de fuga (ape-cetini, veacuri-secunde, azur-sidefiu, pana la intindere - campie in ruga - mir), undeva orizont ludic al acelui \"ne facem\", apoi chivot trecand prin fiecare strofa, nascator de minuni (ape - scoici - perla - sidefiu)

nu-s preferinte, de remarcat, intreg dominant,

totusi, sugestie, parere - spirala mai armonioasa inversand un pic strofele (ultima sa fie a doua si a doua ultima), sigur, e si alt sens, macar ca varianta, efemer, ar merita

Text superb, cronica a simtirilor inalte peregrinand prin suflet campie inca, incrustand imagini de la care Moromete-ar fi plans, inainte de a taia si nemaitaind (\"salcâmii pășteau cerul întinzând pielea oii jertfite
prin aer treceau frunze cu mirosuri de carne\"), asa cum \"ochii copiilor gâlgâiau viața alergând să îmbuneze
neștiutori ulcerul pământului găuri negre săpând\" si ochii mei nu pot decat minundu-se lumina inca o data citind.

Felicitari Amadriada!

Ani multi si fericiti cenaclului de Rosiori!

multumesc pentru dar, Lore-Samantha, placuta surpriza ti-a reusit, acum imi pare ca si cicatricile sunt flori, nu-i asa? :)
zile de iarna cu vara si soare si tie :)

autoportret reusit, tendinta (oarecum, experimentala) a utilizarii anacolutului paradoxal, care leaga frazele, cuvintele sunt si liant si indicatoare de ambe sensuri

de neuitat:
\"între stânci
luminile îmi sting părul\"
\"și amuțesc
pământul
peste surâsul tardiv\" (as renunta la \"tardiv\" si la articularea surasului)
\"jocurile nisipului
întreabă
Zeii
încotro m-am dus\"

senzatie de nisip macinat de zei spulberat dintr-o parte in alta a lumii, a timpului

Texte foarte bune toate (mi-au placut, in special, cele scrise de Ana Suter, Vlad Catalin, Codrina Verdes, Daniela Luca, Maria Prochipiuc, Adriana Marilena Simionescu).
La multi ani Sorin!
Despotie si Despoezie infinita!

Felicitari, Adrian Munteanu, Imparatul sonetelor era si cazul sa aiba proaspat minunat \"hrisov\" tiparit. Primeste si sufletul meu alaturi de lansare si permite-mi sa rescriu aici acel sonet dedicat tie, cel cu literele din nume in numar de versuri:

Voaluri de alb

Ascunsul voal, ce se preface-n sange,
De-acelasi fel ne spumega-n potire,
Risipitor si faurit sa mire
Irozii sub tipsia care plange.

Alti paji sa-ti poarte-n loc vestminte albe,
Numai cat amintirea de zapada
Muntii din frunte ne-ar pleca, sa vada
Un ars vulcan si tortele lui, salbe.

Naluci si ingeri mestecati de seara
Tac astazi intr-un pantec, arsi de sete,
Etern legati cu-n ombilic de ceara,

Au nu-i asa ca ierni de timpuri bete
Nimic n-or indrazni sa ne dispara
Uriasu-ti har din sonuri de sonete?

Maria (ai sapat un alt poem, in mai adanc de textul meu), Bianca (focuri in iarba jocului de fluturi cuvintele tale coline), Bogdan (repede-antigand, \"burice ispita\"), Alina Livia (galantar de versuri \"n-a vede, n-a crede\" de printre vertebre :), Gabi (lumini si desteleniri profunde ale versuirii), Dana Stanescu (cuvinte \"bursucind\" a bunatate coapta-n ciresii de mai), Ela (nisipand fin \"elegantin\" de-al tamplelor \"colinalin\"), Lizush (intoarcerea intrebarii, eu nu stiu, nu, nu, nu - inceput de cantec), Dana Stefan (aproape de cuvinte si culori de mangaiat gandu-mi zburat dedinspre, mereu), Sorinel (cuvinte alergand vara de capestre), Lory (frumoasa de frumoasa nespunere de mai mult), Ruxandra (sensibile aprecieri ale „rimelarilor”), multumesc si scuze maxime pentru intarzierea raspunsului.
A fost un experiment frumos nascut si promovat in site, consumat aici intr-o suflare de cateva minute, intr-un suflet, inainte de gand.

Multumesc,
cu drag

Ela, multam, iar la cenaclu`-acela
de vei veni, nu strofe, ci-un poem
iti va fi destinat, pe toti ii chem
sa scrie pe coline: Daniela. :)

drag, Daniel

Sensibilitate, jocuri de oglinda, focuri in cuibar,
creuzet sufletesc in care tipurile, tendintele, se intrepatrund. Fata de sincronismul actual al genurilor ca specii, cresterea lor prin tubulaturi groase, adeseori gata de sugrumare reciproca, aici are loc o dezvaluire prin reflexie, a sinelui feminin, ca intr-o intoarcere continua a imaginilor, o candoare a pasului inainte, cu \"amploarea mainilor\" suplinind aripile. Fiecare vers pare a fi sinteza unei povesti, a unui vis, chiar si scos din minte de ochii ferestrei, chiar si niciodata intamplat.
Interesant mi se pare si modul de structurare, in prima strofa \"unii barbati\", prin care se acopera boemia oarecum platonica, ideatica, a relatiilor - aici sunt \"cantonati\" asa zis \"albii\", dar de un alb fara substanta, plutitor, cei purtatori de nori pe frunte, apoi, in a doua strofa \"alti barbati\", unde si simbolistica (exemple: \"ropotul\", \"fulger\", \"cutite\") da concentratie carnala, erotica tipologiei, un fel de subspecie a acuplarilor simple, unidimensionale, vesnic in cautare de alta \"usa a altor femei\", de oriunde, oricand (\"nu neaparat joi\" - de ce nu marti?).
Barbatii fara indeterminantele \"unii\" si \"altii\" din al treia strofa par a fi cei din grupul alesilor, cei \"suspusi\" exteriorizarii emotiilor, capabili de a simti apropierea femeii, ca un \"fosnet de chiparos intre clipe\"(mirabila metafora, memorabila), subminati insa in structura genetica de riscul pietrificarii, imobilismului, latentei, istovirii gradate a simturilor, pana la pierdere (\"tac\", \"nu vor veni\", \"nu pot auzi\").
\"numai bărbații ce pot fi bărbatul rămân între anotimpuri căutându-l încă pe acela pe care să-l cuprindem în noi amândoi\" - fraza da amploare si sens, aduna, explica. Aici, in urma, toata poezia se strange, ca intr-un caus de arabescuri, pentru a se risipi spre alta strangere(imaginea e a palmelor ghem, multiplicate intr-un fel de coloana a infinitului feminin - mereu va lipsi un barbat din \"unicul barbat\" la porti de anotimp, capabil sa produca acel \"mister neucis
de nici o aflare de nici o veste de nici o zbatere în nici un caz de mine de el\").
Substanta filosofica, transformarea tainelor in metafora(cateodata prea inalte porti, pentru \"unii\", dar mai ales pentru \"altii\"), melodicitate.
Felicitari Ela, multumesc pentru prilejul citirii.

Alma, multam, dar parca prea direct tu
mi-ai dat moralu\' gata cu-al tau fler,
incat de-acum nici nu mai pot sa sper
s-ajung, candva, mai mult decat...perfectu\'.

Frate Florine, multumesc, de gene
lacrami m-au prins si-am fost si-ngrijorat
cand imi spusesi ca n-ai mai respirat
de cronici si-atmosfere ... pamantene.

Multumesc, tie, draga emotIna,
faci tu ce faci si n-am cum sa ascund
nici yola-vola de Bahlui sub prund,
nici pana ...rotilor in gand cu sina.

Ina Simona, multumesc, hrisoave
eu pot sa scriu, mereu, nemasurat,
ca, desi-n Iasi m-am fost stabilizat,
sunt mester, doar, la faurit... brasoave. :)

Drag de voi, multam

Maria, multumesc, stiu tare bine
ca nu de tot pe cat a fost am scris,
dar mai e timp si loc si camp deschis
de aruncat vers-spot de noi lu mine.

Io, Sandra, multumesc, nici pe departe
n-am reusit sa prind in vers activ
pe sfantu` Sake (mai nou, Paraskiv),
si-mi pare rau...si-\"oceanu` ne desparte\"...

Bogdan, iti multumesc, dar spui minciuna,
paianjenii din ochi ii cam aveai
nu de la berea neagra, ci din ce(-)ai
vrajit de dinspre bella ... matraguna.

Sorine, multumesc, dar nu-i de-ajunsa
asa epifanie d-epitet,
ca bestial esti tu! Cat sa astept
sa dai `napoi din aura ascunsa?

Atropa - Carmen, multumesc, nu clampa
ci doar putin de-as fi \"aerian\",
la gheara cu talentu-ti barosan
m-as oplosi, ca fluturii pe-o lampa. :)

Florin, eu multumesc, mare gradina
imi pare site-ul de prieteni plini
(\"voluminosi\" in creier), buni si fini
cand te citesc (e vara-ta di...vina?). :)

Dana - Linea, multumesc, savoare
stiu c-au lasat in fiece iesean
privirile-ti, lumini fine, margean
la gatul globurilor oculare.

Drag de voi, multam inca o data

\"stiti intrebarea cu pricina
intai fu oul sau gaina?

dar duse-s temerile mele
ca am primit pe loc reprosul
galinaceelor femele:
vai, mai intai a fost... cocosul\" - nichita victoria

Spui ca rezolvasi pricina
cea cu oul sau gaina,
dar cum fu primul din doua
cocoselul...fara oua?

Valeriu, multam fain, teribila zicerea asta a ta, i-ai bagat in crampoane pe toti inaintasii si pe mine in boale ca n-am gandit primul la asa ceva.

Multumesc inca o data, felicitari si hai sa ne mai citim, ca balonul fu rotunjor.

Sorin, aici parca ninge cu primaverile florilor dalbe prin ochii inima, din sufletul curat zapada. Felicitari de-asa iubire si talent.

La multi ani fericiti, Cami!

Drag de voi