Daniel Bratu

poezie nu e, erotica nici atat, ba chiar (pe undeva, pe cuvant) dimpotriva,
asa ca titlul e fortat-comercial (audienta il confirma utilitar, totusi, felicitari), iar colajul, ironic extrem si poate si autoironic, e doar un amestec al exhibarilor libere de constient (S - sarpele, marele \"mari\") cu zonele controlate parodic,
asa-zisul poem de langa papusa e ca un fragment din jurnalul de academician al lui Tetelu,
iar manechinul din zona centrala, o Venus de plastic, ca o cutie a milei, decupata sub chiloti si peste gat, imi pare a face trimitere spre o poezie recomandata recent («Plastic Babe» - Ramona Mariana Cojocaru), care ar putea fi sub/supra-text hyper-textului:
«… păpușa este bună.
încerci cu ea să vezi
dacă te-ai putea descurca
și cu oamenii.
bine, nu e același lucru,
oamenii
te mai trimit și la dracu
dacă exagerezi.»

cu versul 4 asa e, pista falsa, m-ai fentat rau (ma gandisem la d`-Anton), dar parerea ta ramane corecta,
felicitari, ghicitoare bine realizata, are dreptate si Dan, esti culmea!

Danton?

poezie - rid pe lama cutitului, imaginile se taie si apoi se ineaca in luciu inchis,
pendulari morbide ale scrasnetului, scarbei, cinismului,
poezia nu ca stare de gratie ci ca una de expectoratie, de greata, de separare,
interesant,

Obs. - cred ca se putea si fara dublarea \"gandului\" din randurile 9-10

trec din ce in ce mai rar pe la textele mele, asa ca am observat tarziu comentariul tau, unul aparte (in sens pozitiv, desigur- un stil ager, spiritual, subtil), Adrian, raspund tot tarziu, in consecinta, sper sa ma scuzi si tu,
mai perifrastic e modulul de vara - toamna, cu toate auxiliarele sale ingalbenite de soare, drept ierburi ca scena si frunze albe pe frunte ca moda,
multam si eu

putem sa exersam oricat am vrea
de nemurire, patima, din lut
se va preface lacrima, de-am vrut,
in ochi de crocodil, de iarna grea

prin care fulgii solzi ne sunt, de rut
cu hoitul mult mai mort decat putea
sa il declame-n raze cate-o stea
prea stramtei lumi in care-ai incaput

luceafar, seaman fara de cuprins
te vei opri pe margine de ram,
o candela de rosu mai aprins

iti fi-va dorul ei - o umbra cam
acoperita intim cu alt ins,
gemand sub revarsari la kilogram

Poezie in care moartea are luciu metalic si roade in aripi, aproape de cer, in prima parte, e timpul doar un avion ramas incet, incet fara de nituri,
a doua parte e renastere aproape de pamant, cu santul intors ca un cuibar, ca dupa o prabusire,
evaluare cinica, dar cu zambet in coada, melanj de vechi - nou in asocieri, in metafore,
inducere a starii, acel vertij teribil (cu sens astfel si forma versurilor), ritm dozat aproape de clasic, final de cord rasucit ca un pumnal in sine,

Obs.: as elimina/transforma aglomeratia de comparatii din prima parte
un vers care ma loveste sonor si stilistic: \"sângele lor miroase crispat\" (de ce nu \"iar sangele miroase a cheag\"?)

Lidia, multumesc, si mie mi-e placut cand am scris-o, am si ras un pic atunci, dupa aceea nu prea, ca n-a mai fost nimeni sa (se) rada cu mine,
fiecare imbracat cu pajistea lui la spinare pana peste cap,
scuze pentru intarzierea raspunsului,
multumesc inca o data

de ce nu-i vrabie și nu-i mălai
când bob cu bob se caută prin lut
mi-e greu să-ți spun cât ție ți-e să stai
cu mătura de vânturi sub șezut

de ce-i mătase visul petrecut
și-urcat din caldarâmul spart de cai
să-ți scriu mi-ar trebui un început
să vezi ți-ar trebui habar să ai

de ce e zâmbet aferent lui vai
n-o să-nțelegi atrasă doar de rut
de fier forjat de mascara de high
de …unde vin ogari și te împut

(P.S.)poți să-mi omori din vers hlizind ce vrei
dar nu-mi ucide caii fără șei

Mila, e hazos comentariul tau, mulțam, dar cam atât, din păcate, deocamdată, verba volant, ca vântu` (să ne-admire tot pământu` - a fost un moment publicitar…revenim)…:)

Florin, ai margele de haiku-uri in comentariu, textului meu ii vine bine cu ele si se pare ca gandul ne zboara, de multe ori, la fel, chiar daca ne asternem rar pe-acelasi drum, liberi de intersectii si semafoare,
multam luminii tale dintre randuri si de la capat:)

Mihai, multam de incercarea-ti, e un inceput generos, ca punct, inainte de orice linie (grija la „nara” si mai vezi … „vazuta-m”). Bun si-atat. :)

Carmen, ai melodii in prenume si ochii mari cat un ecran de cinema vrajit, unde imaginile ajung fosnind ca florile de mai, din care versul meu isi face cald culcus si-ti multumeste si vesel si prieteneste :)

Ela, bine-ai adus galbioara steluta ratacita de Florin, multumesc, sarumana :)

Snow, poate ca asa pare acel „cai e” dar, recitat, curge firesc pe ritm, luat pe intregul versului si nici n-ar fi mare bai daca gandul s-ar duce si spre „caia” sau „caiele”, intru diversificare. Rima de genul asta nu a fost cautata, am optat pentru ea in defavoarea altei constructii a tertinei, incercata initial, tocmai pentru a induce imaginea finala (cea a contopirii, a identificarii cu telegarii scapati din frau) si pentru a evita suprapunerea verb-verb. In loc de „cai e” a fost „taie” (daca as inlocui cu un substantiv, acesta ar rima cu „vapaie” si cu \"paie\", oarecum incestuos – „rima slaba”), finalul aratand astfel:
Dar caii nu se-opresc și-n drum se taie,
prin noapte, giulgiul umed, ce îmi coase
de ochi nechezul ars, cu gust de paie.
Parerea mea e ca mai „interesanta” se arata varianta actuala. Om muri si-om vedea, ma mai gandesc, multam :)

Madalina,
ajungi in profunzimi si ai un talent rar, acela de a vibra cu versurile si de a sti sa arati asta, plecand spre mai inalt, in zbor deasupra ludicului meu pacatos si paios. Spitele textului meu admira alegro metafora ta superba cu transformarea in frauri – cercuri inspre cer si nu numai,
multumesc

Multumesc Oana (Georgeta),
e un sonet atipic, unde
plutirea e-a fantasmelor, eu prind doar vraja pe care, neoprind-o, o tulbur doar cu lacrimi de ploaie, ca si telegarii

Dana, multumesc,
cand nemiscarile aripilor ne vegheaza, sufletele sunt un contur soptit, iar liliecii culeg zbor din alautele cu margean ale viselor,
in cantare, asemeni,

Ela, multumesc, uite cum ma provocasi cu “fentele” tale rimate:

lumina ta-i mereu stralucitoare, calauzind drumeti dusi in pustie si rataciti de steaua sangerie, cand scrisul nu mai vrea să le rasare :),

n-am vrut sa scriu “rimat”, insa prea lentii sacali din gand mi-au dat, prin muscatura, doar lenea coapta si-aducand a gura deja cantand asa, fara “pretentii”,

pe o poteca dusa ca o sfoara, in sacul vremii c-o emblemă: “lost”, desi nisip ramas e si-n afara,

prin oazele cu felinar la post. Să fie praf și visul ce-mi strecoara furtuni de lilieci pe unde-am fost?

P.S. Imediat dupa postarea textului, am facut unele modificari, spre final, inainte de a observa comentariul tau, scuze, scuze mii si stele faclii :).

Erika, multumesc,
placut o fi si comentariul tau (scuze iar, “domniei voastre” am vrut sa spun :), insa tonusul interpretarii tale este de-a dreptul de invidiat :)

Stefan, multumesc,
e un zbor sudic, spre amurg,
iar sangele nu-i rar, cat mai degraba nu pare de-ajuns, cateodata

Felicitari, MadaLina, poeziile tale, \"invitatii la vis\", au prins frumos, pe potriva, in cerc de foc si litere aurii panzele de balsam si hartie, corabiile spre alte lumi,
noi

Multumiri, Liviu,
pentru aducerea tarmului de raze aproape

Felicitari, Ela, fie ca intalnirile umbrelor de santal ale poeziilor tale sa capete permanenta in alb a editarilor de succes, dupa cum ar cere firescul

Multumiri, Adina, gestul tau e ca un cantec peste munti, la rasarit

desi nu se mentioneaza nicaieri, acest text seamana mult cu un altul, scris de catre altcineva (nu de autorul textului de aici) pe agonia.ro prin 2004, ulterior sters, salvat de mine intr-o galerie word cu poeme preferate,

rog faceti comparatie:

\"Azi am omorat un poet - a(uto-de)nunt

Azi am omorat
un poet
era tanar urat
isi aranja pasii cu grija
incet
sa nu-mi tulbure somnul

Auzi, domnu`!!!
da, tu asta din fata
care-mi intinzi pe picioare
dulceata
nu-ti intoarce privirea
povestirea
sa-mi asculti doar astept

Azi am omorat
un poet
avea cioturi de aripi
pe gat
si bea sucuri
la pet
imi aducea dimineata
cafeaua
aparea bland din canafuri
si neaua
imi inunda cearsafuri
si viata
ca-ntr-o iarna, in hruba

Stai asa, baa!!!
da, tu asta din dreapta-n sandale
ce te batai, agale
si te freci de mine
discret

Azi am omorat
un poet
era tanar si-atat
ma invelea-n foi egale
dictionare
select
imi facea liste
de ganduri poeme
si-n batiste
strangea aburi si semne
delicat
tragea luna de colturi pesemne
spre pat
sa ma legene-alene
si autodidact
picta ceruri cu stele
si-o lua iute din loc

De ce esti, ma, dobitoc!!!
Tu asta, cu nas
de cartof
ce ma tot pupi
ca un caine flamand
pe pantof,
nu-i nedrept ???

Azi am omorat
un poet
mi-a ramas doar un cant
sa m-apese
sa-mi fulgere norii
din piept
si doar ii soptisem
ma
trezeste-te trezeste-ma
mai lasa-ma cu versurile tale
vreau saruturi
vreau patima contopire
nu avangardisme
nu lumi abisale
nu tepi in hartii si perete
baiete

de plete
l-am apucat si l-am tras
cum nucii pe toamna
ii scuturi
el a murit
lasand glas:
Doamna
scuze ca ti-am umplut
perna de fluturi

Hei unde-ati fugit
strig
autobuzul e gol
mi-e frig,
si de ce pe umar, domol
au inceput
sa-mi creasca si mie aripi
un set

pentru ca
azi,
mi se spune incet,

\"Azi ai omorat un poet...\"

?
!

Bobadile, nu-i descantec de iubire deznadajduita (departe acel \"sol fa mi re\" de cantec la mijlocel de codru des), dar daca tu in felul asta, pe potriva ta, l-ai crezut, iti sta bine
si asa, increzator, chiar daca oarecum prea

Maria, multumesc,
magii de aici, precum cei 8 stramosi ascunsi in clavicula diminetii, suprapusi punctelor cardinale si elementelor prime, pasind peste poduri, se inclina finei, dreptei si luminatei tale scrieri, poarta de suflet

Gelu, multumesc,
comentariul tau e o idee frumoasa, un rezumat pe secventa de text,
ai trecut atent, nu in viteza, ca altii, sa mai treci,

Erika, multumesc,
nu-i o frustrare, tocmai ca nu,
e doar o acceptare senina, lucida, a trecerii in vis alb, cu portile de os scrasnind sub viscol,
dar fara resentimente,
sensibila si tu, daca astfel textul meu ti-a parut

scuzati intarzierea raspunsului,
multam inca o data

Ilarion, multumesc,
comentariile tale au si maner si tais, sunt numai bune de venit de hac nodurilor,
despre care am discutat astazi, asa e, textul de aici nefiind, e drept, o reproducere exacta a \"Baladei chiriasului grabit\", neutilizand acelasi numar de versuri si nici aceleasi rime - am incercat un transfer de stil si de atmosfera, doar,
plus ce am mai spus, ca semnificatii

cu \"fontainela\" ai dreptate, cumva - e un cuvant inventat - calambur intre La Fontaine\", clasicul, si fontanela - \"moalele capului\", poate copilaresc, poate nu,

nu din cauza asta il voi inlocui, ci pentru ca rima \"fontainela\"/\"maniera\" este imperfecta (\"fortata\"), intradevar

Multumesc, Diana, aceeasi interpretare fina,
aici eu insa cinic, vanand paradoxuri,
legaturi cu minimal - mini-mall, magazinul

cum umorul nu se bagă
la tendința de-azi din artă,
ia-ți adio de la ghioagă
de ai dat-o, că … se poartă

nea Mitica, typo, \"imbarligat\"