Daniel Aurelian Rădulescu

Dacă-o ai, Coborârea, în pantă, nu are niciun fel de oprire; e-o destinație... predestinată, printr-un fel de crăpătură sau o fantă pornită tot din greșeli, sau cu siguranță din menire... Se

Pleacă, stai, vino ! Nu știu, cine ești ? Te mint ! Rană alin-o... Mai spune-mi povești. Te știu...?! Te-am uitat ! Ba nu, nu mai pot... Vino iar, din plecat ! Dă-mi ceva, sau dă-mi tot

Zile, zile fugare la rând Avute, trecute mergând... Nopți și iar nopți tot visând... Pierdute, nestând, mă culcând. Ore și ore muncind Avute, vândute, servind... Crezând câștigate...

Putem juca teatru, o viață Fără de școală de-actorie ? Suntem cu toți, artiști, paiață Și rol jucăm, și datorie? Avem fațete neștiute, Purtăm, toți, măștile de bal ? Doar îndrugăm, vrute,

Cumul, de strigăte în timp, neauzite, De suferințe, fără de ieșire În talazul minții, diabolic în iuțire... Cu prăvăliri, haotice-n simțiri zdrobite. E lipsă de suport de ambient, Cu rezultat

Crezare îi dai și îți ia țel... E infidel. Muncești pe bani, și-ți dă nițel... E infidel... E lup, te-ar rupe... și-a zis... miel... E infidel. Arama, ”gold” îți dă-n inel... E infidel. Fier

Trăim captivi de sine, Nici chip n-am comandat... Suntem pasaj predestinat ! Alegem doar ce-i rău... de ce e bine. Ne naștem în alți ani, Nu cei voiți de noi... Putem fi unul, sau, sunt

Filament e, subțire... dă lumini de wolfram. Fină e, cum mătasea, venită din China. Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram. Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina. Stilu-i, Yves St.

Ca să uităm... Nu se produce de la sine Chiar dacă gândul ne întoarce. Eliminăm, ce credem că nu-i bine Și de e rău, și lacrimă ne stoarce... Nu o vărsăm.. Să ținem minte... Ne dăm silința

Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început... Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal- Coboară, toarnă, și ne spală, într-un neprevăzut !!! Asfalt, pământ emană... un abur de

Îmi place creierul... pane Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit. E diferența de la geniu, la smintit; Căci dacă el nu e... nu e nimic. Îl venerăm cu toții... ”alimentul”, Ce ne menține, treaz

O minge de oinist purtăm, De roșu vânăt, striuri albe. Cu ea decidem, de cântăm... Și facem bile negre... albe. Se umflă și se lasă moale, Ca s-o simțim, că o avem. Pornește singură și

De ce se scrie istoria cu sânge ? De ce Pământul nu ne mai ajunge ? Cutuma de conflict ne e războiul ! Felina-om își marchează teritoriul ! Nici câinii, nu se-omoară între ei... Copii, își

Mi-e dor nespus de mine...fizic, Călătorind pe alei de parc. Cât de ușor eram... un arc Cu trup de pană, suflet liric. Nici inima n-aveam cu mine, Era în zbor, în ascunsă stea... Ce-a de pe

Haide, vino-mi în gând. Adu-mi timp din trecut. Redă-mi vis ce-am avut, Când trăiam zile-n rând. Haide, vino să stai, Timp să-ți iei, vis să fie... Mâna-mi pernă să-ți ție... Cap să pui,

Negrul, este fundal începutului ”ZERO”, de-Univers ” stem” genezic gigant... Miliard de înțepări îi apar, mult mai mici de-un foton, se prefigură în spații... Printre goluri-universe de vremi, mii

La sfârșit de ”teenage”și început de matur, Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat. De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur; La speranță de amor... și un liceu terminat. Sunt

Vrei ca tu să-mi fi gând, Vrei să-mi fi Universul ? Glasul tău- fie-mi cânt, Spusul tău- fie-mi versul ? Crezi că-ți merit avutul Oh, frumoasă ce ești ?! Mă accepți ? Îs neștiutul... Dragă

Inițial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram. N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program. Existam, doar... probabil un simț pentru nou, de o

Sunt pe alee ! Ieși din casă ! Mă vede-o lume, cum mă plimb ! Ori tu nu știi, ori nu îți pasă; Că nu mănânc și... nu mă schimb. De două zile am vedenii... În minte, nu mai este loc. Îmi

Sunt convins, neclintit, că dețin adevărul, Că doar alții greșesc ! Nu eu sunt - dintre acei Ce-și permit cu emfază a declara că ”popooorul” Asta vrea- să stau leneș; bani să iau... ca și

Eu, te iubesc ! Uff...tu, iubire ?! Te mai doresc ! Ehh...fericire...! Iubim noi, oare ? Unul... iubește ! Bis...că mă doare ! Eeii... dragoste, este ! Să ne dorim !... Ce mai

Auzisem de tânăr- pe alt meleag, nu la noi, Eu fugit nu de laș, cu curaj de mai bine- Ce curent-viitură spală o țară cu eroi... Ode tineri închină, la străbuni... fără mine. Dar nu ape murdare