Poezie
Singur
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în viitor!
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor nespus de mine...fizic,
Călătorind pe alei de parc.
Cât de ușor eram... un arc
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine,
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea
Ce-o rezervasem pentru tine!
Și-un colibri mi-eram, în minte
Eram în zbor, din floare în flori
Nectar să-ți dau... Că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam
Tot vis... vroiam real să șterg!
Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
ExtazuL, ce mi-a fost alean?
Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi când vin la tine acasă...
Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
30.05.2010
001.639
0