Dana Stefan

o fila dintr-un sertar inchis cu sapte lacate sunt cuvintele, sirag al unei tinere fete, asezat la pastrare intr-o cutiuta captusita cu plush purpuriu..privire ca niste aripi zbatute de fluturi de seara in jurul lampii care-i arde..
un juramant de credinta...

amara e povestea, ciprian, si delicat povestita..
singuratatea ca arma..

Linea

lasa-ma de data asta pur si simplu sa stau jos ghemuita sa te-ascult. e ca si cum in timp ce tu fredonezi un cantecel descant, eu as impleti din papadii o salba si ti-as aseza-o la git. apoi, bineinteles, mi-ai impleti si mie una..apoi coronita, apoi inel, apoi cercei!..:)
sunt grade minus afara si din cauza ta, in casa mea miroase a flori de camp..

din drag, Linea

\"..si stergeam ferestrele
noaptea lasase urme
iarna lasase urme
lumea parea departe\"

eu simt aici fereastra ca pe o oglinda, sa ierti..
sunt oameni care privesc in fiecare dimineata o oglinda si isi spun: vaaaai, cat de frumosi suntem azi..si sunt oameni care privesc oglinda cat s-o frece sa nu mai ramana urma..
iti pun aici un text copiat dintr-un sertar, din dictionarul de simboluri a lui J. Chevallier si A. Gheerbrant. pentru ca citindu-te cum te lupti si tu cu semnele tale, e ca si cum te-as imbraca in argint..

OGLINDA
simbolistica sa deriva din vechea credinta potrivit careia imaginea si proiectarea sa sunt legate intr-o corespondentza magica.in acest sens, oglinzile pot retine sufletul sau fortza vitala a persoanei ce se reflecta in ele; ea este UN OCHI CARE ESTE IN ACELASI TIMP OGLINDA, DAR SE VEDE SI PE SINE. deseori oglinda este si un simbol al caracterelor, care, pasiv si fara sa actioneze, se lasa in seama intelepciunii supraomenesti.
ce reflecta oglinda? adevarul, sinceritatea, continutul inimii si al constiintei. pe o oglinda chinezeasca dintr-un muzeu de la Hanoi se poate citi:
\'precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede si stralucitor si oglindeste ceea ce se afla in inima ta.\'
aceste rasfringeri ale Inteligentei sau Cuvintului ceresc fac din oglinda simbolul manifestarii ce reflecta Inteligenta creatoare.
ea este simbolul Intelectului divin, ce reflecta manifestarea, creind-o dupa chipul sau.
Omul se slujeste de Om ca de o oglinda. SUFLETUL ESTE REFLECTAREA DE SINE IN PROPRIA OGLINDA.
este vorba de O PARTICIPARE si nu de o simpla reflectare. ASTFEL, SUFLETUL PARTICIPA LA FRUMUSETE IN MASURA IN CARE SE INDREAPTA IN DIRECTIA EI.
(Jean Danielou, la colombe et la tenebre dans lamystique bysantine ancienne)
sufletul devenit oglinda perfecta, participa la imagine si, datorita acestui lucru, sufera o prefacere. sufletul sfirseste prin a participa la frumusetzea spre care se deschide..:)

e superb, nu-i asa?
sa fii impacata cat de aici pana la stele, Femeie-Oglinda..

poem despre doua jumatati ale unui intreg. iubirea se asuma, liniile le tragi ca sa aduni, socotelile nu dau rezultate aici. tu vei exista atata timp cat vei pastra in tine intacta jumatatea cealalta, personaj al poemului de iubire. ai atata spatiu sa cuprinzi, incat nu mi-e teama ca se va risipi bob, din prea plinul tau. important cred eu, e sa tii bine de jumatatea ta, ca sa ai de ce lipi felia ce te compune in intreg.
finalul poemului e bataia ta de cap..
esti un barbat delicat. dar nu e periculos asa, pentru ca delicatetea nu e un defect.:)
revin, din drag

m-ai facut sa ma asez pe un scaunel acum, si sa ma uit in sus, ca si cum as privi o fresca pe care n-am altfel cum s-o cuprind in privire..parca e spatiu construit al picturii lui bruegel..
mi-ai dat de lucru pentru zilele urmatoare, ela, pentru ca stiu, fiecare fraza isi tine istoria in spate, inchisa in metafora unui fruct.
...ce zi e azi?...
bine ca nu e 7. ar fi fost prea mult si pentru mine..
incintata sa te citesc aici.

\"La multi ani!\", domnule.
tot ce poate fi mai bun, pentru tine..

Linea

iarna asta, ascunsa intr-un ghem de vifor, rasfira fulgi
ce-albesc lumini pe trupuri de sub dune,
fluturi,
si-n cuib ce picura omatul, lasand carari de urme
se-agata boabele de rosuri in bete de chibrituri..
focuri..

daca toate cuvintele ar sti sa se prefaca in ceea ce sunt, totul ar avea rost pe pamant.

grave intrebarile tale, cami..

Linea

draga ioana matei. lasa-ma pe mine sa hotarasc deci daca am ce cauta aici, si lasa pe ceilalti sa priceapa singuri ce inseamna sa scrii frumos. sunt convinsa ca toti stiu sa o faca. cat despre ce e adevarat si ce nu, din toata povestea asta, lasa-mi mie placerea sa ma lamureasca domnul Manega.
si sa ne intelegem: nu am ce ierta aici.

eu ma incapatanez sa cred ca si daca unele texte starnesc polemici, nu isi face nimeni cont pe un site literar, ca sa povesteasca despre cuie si piroane. cat despre obraznicii si fetite gonflabile, sunt site-uri \"dedicate\" unor astfel de manifestari, ce datzi-mi voie, nu au nimic cu indelednicirile ce fac obiectul acestui site. imi doresc din suflet sa cred asta. acolo poti bate eventual \"in cuie\" un mic anunt de tipul \"asl\" si problema e gata etalata pe taraba, pe intelesul tuturor. daca am amintit, trecand pe deasupra, povestea celor trei cuie, nu inseamna ca despre ele se povesteste aici, ele fac parte insa din simbolistica acestui obiect, cu atatea grave semnificatii. ca autorul gaseste de cuviinta sa raspunda dupa masura sa, sau a priceperii publicului care il citeste, asta e deja alta poveste si ea. nu e tocmai o intamplare fericita sa postezi cuvinte si lumea sa isi imagineze apoi ce e mai simplu cu putinta de explicat. si nu cred deloc acum ca mitica a tinut neaparat sa ne vorbeasca aici de fetita lui gonflabila.
deci iata ca sunt nevoita sa fiu in asentimentul lui ovidiu si sa spun: comentariile pot fi si ridicole si amuzante pe agonia. important, cred eu, e ca textul sa tinda spre cu totul altceva decat ridicol. ori eu ma repet acum si spun: acest text nu e deloc unul a unui macho de pe matrimoniale.

si vezi, miron?!
vom ajunge ca si cand ar incepe deodata sa ninga..:)
acesta e miracolul!

am citit undeva o poveste despre un barbat care a spus cam asa: eu iau pe spatele meu sacul vostru cu semnele voastre bune si nebune, ca voi sa va puteti continua drumul..
si noi ca pasind pe drum, fiecare dupa puteri si nevoi, sa intelegem ca nu drumul in sine e miracolul, ci calatoria, faptul ca te afli pe un drum.
Zapada Alba astampara obsesiile noastre de perfectiune...
Ne cuminteste..

zapada alba poarta amprenta unicitatii. fiecare fulg are structura lui proprie, ce se aseamana insa cu delicate compozitii florale, care suprapuse dau un alb perfect.
pentru noi, cred eu, foarte important este sa ne alegem din care cer sa cada fulgii nostri de zapada?
sunt sapte ceruri, cat cele sapte culori ale unui curcubeu...

aici tu te lupti cu semnele, bogdan..
numai ele se stiu preface si in ingeri, ca sa te indemne sa fii, si numai ele pot savura si aroma dulce-amara a infrangerii..
unde esti tu, de care parte a semnelor, e unealta cu care vei lupta pentru si impotriva lor.
as vrea sa te implici..
n-o sa te dezamageasca incercarile, de vreme ce vor fi pe masura ta.
te citesc, mai vin.

desigur, cuvantul se poate citi si de la coada la cap. pentru ca ce-ar insemna oare, ca noi sa ne putem preface in lucrurile despre care vorbim?...
daca aici e vorba numai de cuiul acela, cat de simplu ne-am putea preface si cat de hilar am arata in oglinda..
dar cuiul se mai intampla sa fie si axa lumii in jurul careia se roteste bolta cereasca.
ritualurile prin care erau infipte, de exemplu, cuie in mici statuete de lemn cu infatisare umana, amintesc de obligatia de a supraveghea fiinta iubita, pentru a-i asigura protectia! notiunea de ascultare a omului ce se roaga de catre fiinta existenta in idol, sunt intentii ce sunt legate de tintuirea in cuie!universul divizibil cu doi..
sa nu mai vorbim, de simbolistica crestina, Arma Christi..
ma declar asadar solidara cu barbatul care isi pune intrebari. nu e deloc simplu ce gandeste el aici. sa anini in cuie femeia ta sau sa bati cuiul in ea ca sa o tintuieti ca sa o poti proteja si tine, ar fi trebuit sa fie pentru noi o ocazie de a privi grav, imaginea pe care el apoi, a scotocit-o din cuvinte..
dar totusi...
mitica, ultima propozitie a poemului tau imi da mie acum de gandit. mi-ar prinde bine sa-mi explici in soapta, la ureche, sa inteleg, de ce leaga tocmai firul acela lung si matasos?

\"Poate acum, când am ajuns adult
Să nu fiu robul, lestul sau uimirea,
Să fiu Ființa și nimic mai mult.\"

piatra pe piatra...
.................................................

adrian, sunt nevoita sa iti scriu aici: intra si in casuta-mail a carei adresa mi-ai dat-o. ai in cutie scrisori, domnule, stau acolo inca din decembrie unele..

poveste? poveste! e poveste despre mere?!
mereeeeeeee, mereeee!..o cosarca plina avea regina cea rea pentru alba ca zapada!
marul ca un vis, intr-adevar din acela sa-l pui in vitrina
( ceara e lustruita, jumatate rosie jumatate verde ) mere mari? dar parca si cele gaunoase sunt bune pentru unii, mere dragute uite cum topaie pe rafturi ca-n filmele de desene animate pentru copii poznasi?, ia uite ca mai bine merele sunt numai bune de mancat, ca altfel ramane burta goala sau nodul in gat, ce rost mai are sa le tot lustruiesti inainte de a le infuleca?!, ohhh, mai bine mere nazdravane!, merele pot sa te farmece daca sunt nazdravane, mmmm..e oare chiar atat de simplu sa te dai de trei ori peste cap si sa te prefaci intr-o printesa (cat de sanatos trebuie sa fie marul ca sa devii frumoasa? sau ce culoare sa aiba?!) marul lui wilhelm tell o fi fost chiar cel muscat de alba ca zapada?!, (pentru ca wilhelm tell poate avea si aripioare, daca face parte din aceeasi poveste si tot are el un arculet si o sagetuta)...

ce sunt merele astea din cosarca?!
de ce aroma unui mar mai poate fi si acum atat de diferita la gust pentru fiecare din noi, si de ce atatea intrebari pe capul nostru, cand de fapt e suficient ca barbatul sa aseze un simplu sarut, ca femeia sa prinda viata? doar vorbim de povesti aici, imi pare!
cata vreme va mai trebui barbatul sa ispaseasca pedeapsa pentru o imbucatura dintr-un mar?
cata vreme va mai trebui sa inghita, si sa fie certat de toti?...

eu pun aici cele trei mere.
povestea insa nu e despre alba ca zapada.
povestea aici e despre prislea cel voinic si merele de aur.

acum nu-mi mai arde de povesti.
liviu, liviu, ce bucata din marul ala ai nimerit tu?

\"la multi ani!\" intr-o luna albastra, gest solidar cu albastrul, care intinde o mana si spune: da, suntem!

restrang si focalizez: rabdatoare lumina..
miezuri lepadate de coji, cuibarite in cutele din nuca ta, esti tu...
admir forta si curajul asumat obiectiv.
acum stau si ma uit grav la tine.
(strang din dinti).

caii lumii, galbeni..
poem al iubirii napraznice, cu ierburi incalcite din atata iubit, arome risipite in flori zemuite pe camp rosu napadit de noapte..e o poezie in care imaginile vizuale puncteaza prin culoare sensurile celui mai incalcit sentiment...