Rânjind satisfăcută

Bine, acum știi cum și ce în ultima strofă, așa că nu mă mai refer la ea.:)Bogdan, l-a trădat până și Dumnezeu
sfâșiat de mitul nemuririi, e foooarte comun. Osul de înger în gât e straniu, dar nu mă impresionează. În schimb, mirosul de tutun ieftin îmi place.
Uite, pentru ușurința comunicării: symonam78 pe ym

Poezia asta merge direct la sufletul meu mic si intunecat.
Nu cred ca subiectul este prea comun si chiar daca ar fi la un moment toti ar trebui sa ne gandim la subiectul asta.Tu il abordezi cu un super talent si atunci primeste ceva aproape hilar!

aici tu te lupti cu semnele, bogdan..
numai ele se stiu preface si in ingeri, ca sa te indemne sa fii, si numai ele pot savura si aroma dulce-amara a infrangerii..
unde esti tu, de care parte a semnelor, e unealta cu care vei lupta pentru si impotriva lor.
as vrea sa te implici..
n-o sa te dezamageasca incercarile, de vreme ce vor fi pe masura ta.
te citesc, mai vin.

Bogdan, versul “ sfasiat de mitul nemuririi “ este cheia constructiei poeziei. ( face toti banii ! ) Sunt impresionat de forta care emana din fiecare strofa.

In toata sfasierea asta, ingerii si moartea se distreaza cel mai bine. Si asta face ca poezia sa se termine cu o nota de optimism, cu o cafea buna si cu un orgasm.

Monica, ma infioreaza putin \"sufletelul tau mic si intunecat\" :). Ma bucur ca poezia mea iti place si te mai astept pe la mine.
Dana, da, ma lupt cu semnele. De partea cui sunt? Evident de partea vietii, chiar daca uneori pare ca a pierdut in confruntarea cu moartea :)
Mihai, multumesc de cuvintele tale
Sandra, da, nota de umor negru, se gaseste in poezie. Si tu l-ai sesizat exact. Te mai astept si altadata.