Dana Stefan

vei ramane mereu acelasi impatimit ce, din drag de cuvant, esti gata sa nasti un spectacol. ce e la urma urmei viata daca nu un mare spectacol? un joc...
e foarte frumos ce imagini vizuale se nasc din jocul tau. e modul serios in care iti atragi privitorul spre locurile cele mai nebanuite..
poemul de azi are si o candoare in plus: chiar daca \"da\", asezat ca accent in contrabalansul sensului adanc pe care il expui aici, finalul confera celui ce citeste un sentiment pe care trebuie sa stai sa ti-l deslusesti tu, numai pentru tine. femeie, eu il percep ca pe un foc prea arzator, chiar daca imi vin imagini vechi ale intoarcerii fiului risipitor, in minte..
nu stiu sa-ti spun acum daca acel \"da\" ar trebui sa imi atraga atentia. mi-a atins auzul la inceput, apoi la recitire parca m-a obligat sa ma obisnuiesc cu el..
poate tocmai in asta consta si spectacolul..
ma bucur sa te recitesc aici, dani bratu.
sper ca for mai fi ocazii sa ma delectez cu scrisul tau.

Linea

imi amintesti acum de o compunere pe care am scris-o acu 1000000000000 de ani, stefan..:)
Cuvinte reinventate
\"Motto: te iubesc\"
si acum aici, o fraza din atatea:
\"Din firul viermilor de matase se tes doar doua cuvinte.
Inchide ferestrele din tine, prinde cuvintele acestea ce zburatacesc prin tine, priveste-le bine si o sa intelegi cat de simple biete suflete se cuibaresc in ele, si de ce oamenii ar fi trebuit de la bun inceput sa le reinventeze..
Mai poti insa tine minte, ca eu simt pentru tine cat o lungime de-un brat si un deget, de fir de borangic..\"

ma bucur ca uite, mai exista si oameni care fac adevarata poezie din aceste doua cuvinte..

Linea

exista labirintul cu porti si labirintul spiralat. nici unul nu e periculos, pasesti pe un drum asumat, in spirala, sau intri pe-o poarta ca sa ai din ce iesi sa intri iar..
se mai intampla si cand nu mai poti descrie si imagina nimic din lumea infinitului mic, asa e. insa universul interior leaga insasi sistemele intre ele de partile atat de diferite ale intregului care suntem..
deci nu te teme. relatia temporala situeaza evenimentele de la sine, in raport cu un inainte si un dupa..:)
eu apreciez asadar stradania ta de a te apleca iar si iar si iar, asupra lucrurilor..

Linea

poporului silistean, in intampinari cu bucurie pentru cartea frumoasa, frumoasa. Nu in ultimul rand, toata admiratia pentru Andrei-Horia Gheorghiu!
prieteneste, alaturi cu sufletul la toate lansarile acestui volum de poezie,

dana si dan andrei aldea

Poemul acesta e, asa cum il percep eu, structurat in doua registre distincte si imi amintesti acum de pictura lui El Greco, Calin.
Timpul.
Existenta - cuanta a timpului si
A te bucura ca existi - cuanta a existentei.
Intre gand si fapte e doar umbra, pentru ca a Lui e Imparatia, nu-i asa?...
In paranteza acum eu am trait o asemenea experienta in momentul de dinaintea disparitiei de pe lume a tatalui meu. Se afla, cred, intre cele doua lumi si atingandu-l cu degetele, l-am auzit soptindu-mi: ...lasa-l.....vocea nu mai era a lui, venea de undeva de dinauntru dar nu mai era a lui de pe lumea asta...
Trebuie ca e foarte organic ce e dincolo de noi daca m-a lasat pe mine aici..
Numai felul acesta poate fi inteles sfarsitul lumii. Intre esente si descendente, intre emotii si reactii, intre vaut si nevazut, viata, succesiune de lumini si umbre asa cum curgerea apei este si ea o umbra intre doua lumini, apoi inca o umbra intre doua lumini pana la sfarsitul lumii. (Eliot aici).
Ce ma uimeste insa in poemul tau e tabloul inversat al celor doua lumi. La baza lui sta, la tine, semnificanta, contemplarea, ce face insa ca privirea sa patrunda in spiritul lui Dumnezeu. Poate ca armonia cosmica e tocmai punerea in valoare a talentului pe care El ni l-a daruit: stim sa facem cunoscute maretia operelor Sale, prin felul in care rezonam la lucrurui. Pamantul inseamna atunci, o baza, frumosul este in noi, pentru ca noi suntem parti ale Creatiei Divine si-atunci, cu drept egal cu miscarile tuturor planetelor si armonicelor lor muzicale..
Poemul acesta este pentru mine o posibila incercare de definire a finitului imbucat cu infinitul, datorita spiritului aflat aici, tocmai intre cele doua lumi, bucurandu-se in fiecare si astfel legandu-le pentru vecie..

Linea

ma asociez si eu lui leonard si instelez. un eveniment de o asemenea anvergura, prezentat aici cu atata generozitate si minutie, trebuie remarcat.
multumesc ligia. chiar daca, departe de voi insa aproape acum cu gandul si cu pofta, multumesc spun, in numele celor ce au sansa de a urmari si de a-si alege de-a gata de-aici, unde si cand sa-si petreaca apoi o superba noapte.

Linea

\"vreau să te întreb ce culoare are cerul pe partea cealaltă\"

Cand ma absoarbe timpul, CE, are loc?
Se afla oare, inapoia noastra, vreo forma subtila a sperantei, daca tindem sa ajungem pana si in acel punct in care nu mai exista nimic?
Cand ajung acolo unde nu mai exista nimic ca sa existe totul, nu inseamna ca devin radacina tuturor lucrurilor, ca eu sunt insusi timpul ce nu se mai sfarseste?
Peste tot voi da dincolo de mine, sa fiu eu atunci Raiul de dinafara inlauntrului meu?
Visam sa ajungem sa ne vedem in Rai...
…nimeni n-a ajuns insa dincolo de el..

Daca o sa spun si o sa tac apoi, “eu te iubesc pe tine”, o sa imi fie tocmai, “am reusit s-ating”.
Dincolo de spatele Raiului e istoria lunga a Absolutului exprimat doar prin cuvintele taceri, fara sa existe vreodata ca mintea sa le poata invata pe de rost…

frumos poem ai scris aici, domnule
:)

Linea

\"de te-aș putea privi în cerul ochilor
aș găsi
treceri line spre-o altă lume\"

si totusi, parfumul e-al arborelui incarcat de flori si pamantească dragoste exista, de vreme ce Femeia ii poate transforma, printr-un poem, licarul durerii in parfum de crin..
in poezia asta, vad o femeie puternica ce isi asuma conditia de stapana a privirii, grijind si aparand din asta pe Omul lipit de sufletul ei, fara putinta de desfacere.
Barbatul o s-o rasplateasca fara sa se simta dator, as vrea eu sa cred, prin insasi starea lui de a fi langa si lipit sufleteste, de ea.

Linea

Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace

Miron eu pun un semn aici, fara comentarii, nu-si au rostul..poate ca vor fi si altii care vor pastra tacere acum, aici..
Cu consideratie pentru tine,

Linea

Si-mi amintesc acum, nostalgic, de \' Accidentul\' lui Mihail Sebastian, in care o iubire se leaga si alta se dezleaga lasind in urma pe zapada imprimate cuvinte magice, inchise definitiv intr-un munte, la poalele caruia, de Craciun, Biserica Neagra isi etaleaza gotic, concertele de orga...
Cat se poate de expresiva si incarcari de sens, poezia ta, Adrian...
Deosebite aprecieri,

Linea

da ela, albul nu ucide albul, e asa cum am spus si cum ai punctat apoi tu. marile spatii albe le confera tocmai valoarea lor poetica.:)
la buna recitire

Linea

pe o oglinda chinezeasca dintr-un muzeu de la Hanoi se poate citi:
\'precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede si
stralucitor si oglindeste ceea ce se afla in inima ta.\'
aceste rasfringeri ale Inteligentei sau Cuvintului ceresc fac din oglinda
simbolul manifestarii ce reflecta Inteligenta creatoare.
reflectarea luminii sau a realitatii nu le schimba, fireste, natura, dar
introduce o anumita doza de iluzie.(luna surprinsa in apa), de minciuna fata
de Principiu:lumina se reflecta in apa dar n-o strabate, in acest fel, speculatia nu este altceva decit cunoastere indirecta, LUNARA..
astfel, oglinda da o imagine inversata a realitatzii: ceea ce este sus e la fel
cu ce este jos, se spune in Tabella Smaragdina a hermetismului, dar in sens
invers. manifestarea este reflectarea inversa a Principiului; in Analele
dinastiei chineze Tang scrie ca \'omul se slujeste de vremurile stravechi ca de
o oglinda. Omul se slujeste de Om ca de o oglinda. SUFLETUL ESTE REFLECTAREA DE
SINE IN PROPRIA OGLINDA.
vesmintele shamanilor sunt adesea impodobite cu oglinzi care reflecta faptele
oamenilor sau ii ocrotesc de duhuri rele.
sufletul sfirseste prin a participa la frumusetea spre care se deschide..:)
Pentru sufiti, universul in intregul sau constituie un ansamblu de oglinzi in
care se contempla Esenta infinita sub forme multiple sau care reflecta in
diferite grade iradierea Fiintzei unice; oglinzile simbolizeaza posibilitatile
pe care le are Esenta de a se determina singura, posibilitate pe care ea o
detine in mod suveran in virtutea Infinitului ei.
ACEASTA ESTE SEMNIFICATZIA PRINCIPALA A OGLINZILOR.
ele au si un sens cosmologic, acela de substante receptive la Actul Pur.
in sfarsit, intr-o alta acceptie, oglinda simbolizeaza RECIPROCITATEA
CONSTIINTELOR. un hadith celebru declara: \'credinciosul este oglinda
credinciosului\'. cu cit fata oglinzii sufletului a fost mai lustruita de
asceza, cu atit va fi mai in stare sa reflecte ceea ce il inconjoara, pana la
gandurile cele mai ascunse fata de un altul,a carui imagine se reflecta ca o oglinda..
( citate din dictionarul de simboluri )

pe fila ta sta imaginea a unei femei frumoase, si vorbim de oglinda acum.
in primele momente am crezut ca am gresit pagina si apoi am priceput.
si-atunci, ce angoase, sa poti alege tu un asemenea titlu pentru poemul tau de iubire?

Linea

lângă umbra unui gând
moare cuvântul...

tacerea care-l scalda
e suflul aurit..

aprecieri,
Linea

eu inclin sa cred ca dimpotriva: zburataceala fluturilor albi si negri dau griul cel mai colorat.
nici ca exista o alta salvare.

aprecieri,
Linea

marile spatii albe le confera tocmai valoarea lor poetica: ploaia ce presupune intuirea ritmului cuvintelor inventate pentru celalalt, cadenta propozitiilor rostite, alternari de pauze pline de semnificatii..
inaintea unui cuvant rostit pentru celalalt e incarcatura afectiva ca pauza de üregatire, ca o culoare apoasa ce, ca sa se valideze, trebuie sa fie precedata de o non-culoare, ca o linie care, ca sa se puna in valoare, langa ea trebuie sa existe un gol..
rostirile de iubire..
rostirile de iubire sunt aici..
si ploaia cade marunt de tot..

Linea

ochiul ne picteaza, pictura ne priveste cu atentie, privelistea coboara din Sapte Imparatii. daca insa, tu stii desface taina, infatisandu-te noua, cat sa devii epifania privirii tale, TU esti Stapanul Privirii iar cuvantul tau e pentru noi, precum samanta care va cobori ca sa rodeasca pamantul..

cu pretuire,

Linea

poetica este spirit universal doar celui ce si-l imbraca in forme naturale (chiar si geometrice, chiar si lineare in duct liber, chiar si aleatorii-aleatorul e doar categorie cosmica, nu-i asa?- ca sa rezulte imagini ce stau in echilibru. imaginea, chiar si abstracta, e forma naturala. poetul are constiinta ca nu poate iesi din natura, dar are in shimb forta si puterea corectarii sau depasirii ei. chiar si daca un simplu zambet, prin el se exprima aici natura lucrurilor prin semne omenesti.
tu asezi la vedere frumosul ramas ascuns privirii, prin insusirile vederii tale.
frumos, frumos..

Linea

vin in intampinarea tuturor comentariilor lasate de cei care te-au citit, si-ti las un citat din prefata antologiei de poezie nipona. din pacate nu s-au reeditat cele doua variante de carti aparute in romania acu ani buni. s-ar prea putea sa ai una din variantele tiparite, nu stiu..
eu las un semn in numele stradaniilor tale in acest taram atat de diferit in a gandi poetic, in spatiul restrans adica, al formulei de 5-7-5 silabe. apoi, si nu in ultimul rand, sa treci dincolo de natura ca sa ajungi cat mai aproape de miezul lucrurilor care ne inconjoara..
\"de o delicata reticentza, ea spune abia a zecea parte din ce resimte, si incearca sa sugereze cit mai delicat posibil, celelalte noua zecimi.
forma aceasta poetica, are ca scop sa spuna mai putzin si sa significe mai mult.
studiile asupra originilor, profilului artistic, uman si filosofic al haiku-ului, explica \'realitatea\'prin sinceritate, fidelitate fatza de natura si adevar.
cei familiarizatzi cu filosofia orientala pot regasi in haiku-uri atitudinea
esentziala in conceptzia identitatzii dintre samsara si nirvana.din unghi occidental, se poate vorbi despre existentza \'lucrului de sine\', dar nedesprins de \'aparentze\'\', ci alcatuind impreuna o unitate regenerindu-se din ea insasi si
regenerind indefinit.
din aceasta perspectiva, care inlatura stavilele dintre om si lucruri, om si natura, om si propria-i natura, unde partea se rasfringe in tot si totul se
oglindeste creator si individualizat in parte, descind toate \'virtutzile\' haiku-ului: tacerea care-l scalda, densitatea lui semnificativa, paradoxul rezonant,
UMANITATEA ESENTZIALA.
subtzirimea observatziei, precizia fluida, discretzia vibranta, caracterul fulgurant, simplitatea aceea \'descumpanitoare\' fara cusatura, ce isca nenumarate cercuri in apele sufletului si cade, aidoma florilor nipone, in \'intunericul\' unei batrine fintini, undeva spre strafunduri faurind sentimentul ciudat al unei austeritatzi parfumate,a unei autenticitatzi straine de orice fel de patos,si care-i, asa cum spune Issa: \"doar atit:/
suntem vii amindoi/si eu si macul\".

Linea

textul de azi are secventialitati dispuse aparent liniar, pe orizontala. felii ca niste expresii ale unor trairi de viata ce fac insa un rotund, pentru ca intre ce exista de parca n-ar fi existat niciodata si sunt precum iarba ce creste dintre cruci, nu mai incape spatiu...
eu nu sunt deranjata de insiruirea metrica a versului. acest poem nu se socoteste. e poem trait, si-atunci orice asperitate e ingaduita. nu exista miez intre cele doua limite, si asta imi place acum. tu ai reusit sa ma faci sa-mi amintesc de matricea tuturor timpurilor, o feminitate a tuturor rotundurilor oalelor de lut ce-au fost modelate pe lume, de catre Olar..
Olar, Olar, ce nume predestinat si frumos..
Venus din Willendorf, ce semnificanta reprezentare a acestui poem..
las semn.

Linea

respiratie si inspiratie unul din altul. primele patru versuri pline de incarcatura ca apoi sa se dilueze aerul tremurator ca sa se auda ritmic bataia de inima. daca ar fi sa-mi imaginez pictural poemul tau de iubire,ti-as povesti despre o pictura de Klimt care se pierde in ape de flu-uri translucide unde, greutatea picturii sta sus, in conglomeratul detaliului. culorile, albastru-auriu..
nu exista nimic mai simplu si desavarsit armonic decat un pas in doi.
las semn de apreciere pentru constructie, picturalitate si diversitatea in unitate.

Linea