Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Șchei 1

Ciclul \"Sonetele Brașovului\" Sonet 628

1 min lectură·
Mediu
Suind pe Lacea îmi zâmbesc olane.
Ferestre adormite dau binețe.
Întrebătoare și smerite fețe
Au linii dulci de-ntemeiat icoane.
S-au răsculat dulăii în cotețe.
Prin curți fierb rufe albe în cazane.
Curg stropi târzii de ploaie prin burlane
Și liniști de izvoare sub podețe.
Căsuțe de păpuși dospesc tăcerea
Netulburată-n veacuri de cei morți.
Iar țiglele din turte dulci ca mierea
Sunt daruri din vechimi să trag la sorți
Destinul meu ce-a devenit averea
Ce-o las blajin și împăcat la porți.
22 octombrie 2007
023.236
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
84
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Șchei 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1778334/schei-1

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-stefanDSDana Stefan
ochiul ne picteaza, pictura ne priveste cu atentie, privelistea coboara din Sapte Imparatii. daca insa, tu stii desface taina, infatisandu-te noua, cat sa devii epifania privirii tale, TU esti Stapanul Privirii iar cuvantul tau e pentru noi, precum samanta care va cobori ca sa rodeasca pamantul..

cu pretuire,

Linea
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Mi-am asumat \"destinul\" de a vorbi despre locuri care altora le sunt necunoscute, de a transmite o stare particulară, imprumutată de la aceastea. Observi cu câtă greutate se desfășoară totul și în ce liniște mormântală îmi desfășor imaginile. Sunt obișnuit, de acum, cu această singurătate și liniște, rar punctată, de privirea unui prieten care vrea să lase un semn. Mi-am asumat riscurile și, ca întotdeauna, cărările mele, chiar nebătătorite, nu au cale de întoarcere.
0