poem de jucărie

Este plin de tine (în sensul prezenței vocii poetice) acest poem fără așteptări mari decât miza pe simplitatea unei teme propriu redate. Acuratețea m-a impresionat; spre final galopezi prozaic din câte observ și termini într-o partitură de pian cântată pentru eul devenit auditoriu între timp - prin căderea ușor sesizabilă în sentimentul care trebuia subliniat și nu trăit în poezie. Fain, Dana, sper să ne mai intersectăm sub textele tale, mă reține ceva să le comentez.

am scris poezeaua aiasta în aproape 5 minute, e o joacă, sincer, m-am plictisit și am obosit pe moment de elian-uri, cetăți, săbii, bufoni și alte dana banu-uri așa că mi-am permis o pauză

nu am de gând să iau poezeaua la forfecat, nu cred că merită, e doar o descriere exactă a drumului pe care l-am făcut în seara aceasta de la deko spre casă,

acuma eu ce să îți mai spun Raulule, am niște ghete prozaic de maro:))

mă mir că nu ai remarcat titlul cel stângaci, auzi..poem:)) e doar un text de jucărie...

dacă vrei să bagi sabia în textele mele eu nu mă supăr, am încredere în ochiul tău și mai cred că sunt multe lucruri pe care le pot învăța de la tine

salut,

Mi se pare o idee excelentă, această fugă-rememorare-urmărire a copilăriei până în momentul când te ajungi din urmă pe tine însuți. Este pragul în care o descoperi ascunsă în tine, pierzându-și urma în spațiul traseului lăuntric și palid reflectată de ghete, simbol al pelerinajului prin lume.

Scuze pt tastarea gresita, titlul comului era \"touché\", de la faptul că ai atins un punct sensibil cu sensibilitatea poetică ce te caracterizează.

da, aceasta s-a vrut ideea dar păcat că nu am avut răbdarea să o pun în cuvinte pe măsură...:)

mulțumesc de semn, preabunule cititor,

PS: binevenită corectura, tocmai priveam în zare cu dinții la vedere încercând să descifrez ultimele silabe din concluzia-rezumat:))

un poem care concentrează în \"5 minute\" o danabanuța cu gestică și dinamică în urma căreia nu poți spune decît cu ochii:
oare creștem după ce ne lasă singuri prin lume copilăria?
Dana Banu încheie poemul mai vesel
chiar dacă îi stă bine și așa...

se pare că la tristețuri apoase nu mă întrece nimeni(am o dinamică:))...lasă, că oricum vin zăpezile și trec pe cizme


mulțumesc de semn,

\"pe fiecare a doua treaptă
săreai răsucindu-ți pe degete părul
în fața ușii m-am oprit stângaci
nu eram decât eu acolo\"...

ce frumos povestești tu:)

mulțumesc de semn, bătrâne

Luna Decembrie, sărbătorile trezec copilul din noi somnoros
și frânt să-și jocăriile și să alerge puțin pe primele cărări.
Cu drag
Djamal

Să-și caute jucăriile.

Mahmoud Djamal, mulțumesc de lectură și însemnare;

Ramono, offtopico:)), abia acum te-am zărit, și tu ești drăgălașă, salut

iata viatza scursa intre ghetele roshii de lac mititele zglobii vesnic stralucitoare calcand peste tot chiar si in baltoace si murdaria lumii nu se atinge de ele si ghetele mari
ale omului matur ghete de piele intoarsa o piele care se murdareste repede absoarbe murdaria se lasa greu curatzata dupa prima ploaie devin mohorate triste
frumoasa poezie dana si frumoasa intoarcere din condei
cred ca ramona prin franchetzea ei tzi-a spus atunci un lucru bun
toata admiratzia emirului care a trecut si el prin troleibuzul 90 :)

mă copleșește oarecum generozitatea semnului de la tine,
ai observat cu exactitate sensul ultimului vers
admirația emirului obligă, când am să mă mai dau prima dată cu troleibuzul 90 am să mă gândesc la tine:)


ramona este prietena cuvintelor mele îi respect și eu la rândul meu franchețea

Ce de copii mari pe aici!
Dana, îmi place și poezia și titlul, știi să te copilărești cu demnitate și delicatețe, în mod aristocratic. Ai derulat un film urmărind copila de altădată, iar în final ai schimbat perspectiva, te-ai privit prin ochii ei pentru o clipă. Știi să ții un aparat de filmat în mână!
PS Ai de gând să ne descrii toate ghetele tale?

crede-mă, nu mă copilăresc, sunt naturală:)

îți mulțumesc pentru apreciere,

PS: nu, nu mai descriu ghete, trec la cizme, că de săbii, cetăți și elianuri cred că sunteți deja plictisiți:)