Poezie
elian despre iubire și atât
1 min lectură·
Mediu
nu voi spune nimic despre nopți și zile despre tăceri presupuse șoptite pe îndelete
elian intră în casele oamenilor
lasă câte un semn și trece mai departe
se deschid ferestrele
viscolește un alt decembrie neînceput printre pietre albastre verzi sau roșcat-arămii
doar pietre
multe sărbători au aprins candelabre cu o mie de brațe în cetățile noastre
mulți menestrei paji și bufoni și-au lăsat pe aici cântecele lor fără de seamăn
elian a plecat de fiecare dată în căutarea ei
drumuri deschise praf pretârziuri
soarele în zenit și nimeni aici
dacă desenezi o barcă pe zidul acesta
cu siguranță ea te va duce într-o zi acolo unde oamenii sunt mai mult decât o idee
despre iubire se tace
greu apăsat
și firesc
0124.508
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “elian despre iubire și atât.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/216755/elian-despre-iubire-si-atatComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
lasă-mă la intrarea sărutului tău și nu voi spune nimic
despre nopți n-o să văd și zilele rămase împreună cu trupuri
o să le rostesc încet despre tăceri o să auzi cuvintele legându-se
la pieptul meu gândurile presupuse șoptite pe îndelete
sunt mângâierile lăsate urme la întoarcerea noastră între aripi
o să mă pocăiesc cu nume de elian o sabie și-un scut
cetățile noastre zâmbind intră în casele oamenilor
cu brațele nuduri săruturi și vulturi
e desenul nostru care lasă câte un semn și trece mai departe
aici și acolo atingându-ne oglinzi printre lacrimi și sfinți
fain
cu stima, blueboy
despre nopți n-o să văd și zilele rămase împreună cu trupuri
o să le rostesc încet despre tăceri o să auzi cuvintele legându-se
la pieptul meu gândurile presupuse șoptite pe îndelete
sunt mângâierile lăsate urme la întoarcerea noastră între aripi
o să mă pocăiesc cu nume de elian o sabie și-un scut
cetățile noastre zâmbind intră în casele oamenilor
cu brațele nuduri săruturi și vulturi
e desenul nostru care lasă câte un semn și trece mai departe
aici și acolo atingându-ne oglinzi printre lacrimi și sfinți
fain
cu stima, blueboy
0
Nu cumva te macină o iubire interzisă? Pentru că după părerea mea, psihanalitic vorbind iubirea este însoțită de tribulație și dorința de striga lumii.
0
elian a plecat de fiecare dată în căutarea ei
hmmm. si te-ai gasit? :D mie imi place sa caut ceva sau pe cineva. eu pa mine ma stiu ca mi-s acilea.
unde oamenii sunt mai mult decât o idee
unde e locul ala? unde-s oamenii asa?
profunda poezie, dano.
uite ceva pt tine, cu dedicatie. :D
http://www.fileupyours.com/files/70062/Modern%20Worship%20-%20Track%2012.mp3
hmmm. si te-ai gasit? :D mie imi place sa caut ceva sau pe cineva. eu pa mine ma stiu ca mi-s acilea.
unde oamenii sunt mai mult decât o idee
unde e locul ala? unde-s oamenii asa?
profunda poezie, dano.
uite ceva pt tine, cu dedicatie. :D
http://www.fileupyours.com/files/70062/Modern%20Worship%20-%20Track%2012.mp3
0
Dan Norea, era o glumă...mda, sunt un om fundamental trist, nu mă pricep să glumesc:((, sper că nu te-ai supărat pe mine
Ramona, căutăm, căutăm, cu siguranță cândva ne vom găsi...cred, știu că există un loc ideal unde oamenii sunt mai mult decât o idee, într-o zi îl vom afla...
acum când îți răspund ascult melodia de la tine(mulțumesc),
o seară frumoasă de duminică vă doresc,
Ramona, căutăm, căutăm, cu siguranță cândva ne vom găsi...cred, știu că există un loc ideal unde oamenii sunt mai mult decât o idee, într-o zi îl vom afla...
acum când îți răspund ascult melodia de la tine(mulțumesc),
o seară frumoasă de duminică vă doresc,
0
e periculos felul în care mă iubești
orice-ai face asta-mi doresc să fiu un vânt în plin
anotimp atunci când se deschid ferestrele cu suflete degerate
când viscolește un alt decembrie neînceput printre pietre albastre verzi sau roșcat-arămii
doar pietre lovindu-ne cu iubirea rostită între zăpezile lăsate urme
cu stima, blueboy
orice-ai face asta-mi doresc să fiu un vânt în plin
anotimp atunci când se deschid ferestrele cu suflete degerate
când viscolește un alt decembrie neînceput printre pietre albastre verzi sau roșcat-arămii
doar pietre lovindu-ne cu iubirea rostită între zăpezile lăsate urme
cu stima, blueboy
0

elian a plecat de fiecare dată în căutarea ei”
Dana, elian îmi șoptește . Pentru că elian s-a găsit. Pentru că ea și-a dat mâna la drumul pe care merge și este “soarele în zenit și nimeni aici” dar eu vreau să merg cu elian, pentru că acolo unde merge ea
“oamenii sunt mai mult decât o idée”
Și mai tare vreau să merg cu elian pentru că ea știe că
“despre iubire se tace
greu, apăsat
și firesc”
Și pentru că și eu am învățat de curând că despre iubire se tace îți zic.