cuvinte despre mai târziu

este și o treia umbră undeva pe partea cealaltă
este umbra celor care vor veghea cuvântul
să-l țină neîngropat
este și o a patra umbră
cea a vântului anume
care ia de pe fruntea ta tresărirea și o duce acolo unde hârtia nu poate
iernile noastre viitoare vor fi albe egal
și să știi că undeva la un geam aproape înghețat, printre vitralii de gheață o mână rămâne semn fix
(imaginează-ți mânuțele alea care se puneau prin mașini la geamul din spate)este mâna mea
m-ai obișnuit cu texte care au miez
iată azi
încă unul

m-au lăsat în tăcere...

dacă nu aș fi Dana Banu aș plânge

Dana Banu nu plinge. Lacrimile ei au inghetat. Prin ele, ca prin caleidoscoape miraculoase, lumea se vede murind ca-ntr-un carnaval. Lumea, vorbele...

mulțumesc

suflete moarte nu exista draga dana. sufletul este vesnic, asa cum este si omul care-l poarta.
nu îmi e frică de moartea mea prietene
ci doar de moartea cuvintelor mele
imi vine sa rad...
ce se intampla daca iti mor cuvintele?

stai liniștită, ție, cu siguranță, nu ți se va întâmpla nimic:))

:)))))) asa este. la mine doar mai lesina, da` le dau palme si-si revin. :P

hai să intrăm în offtopic cu spor:), revenirea ta eu nu o înțeleg dar fiindu-mi tu atât de apropiată râd cu politețe ardelenească și spun mulțumesc,

deh, femeile și copiii trebuie protejați(ca să spun așa)

cumva construit in doua registre acest text. primul ar fi ceea ce cuvintele rostesc, intr-o posibila ultima zvacnire prin care isi semnifica \"stapana\". al doilea, mai detasat (de unde si scurtarea zicerii, eliberarea ei de imagini), al sufletului din spatele lor, constient de imposibilitatea ruperii depline de ele.
prietene, fara cuvinte nu as mai exista decat in modul inert al lui \"in sine\". acum inca misc...

Mădălina, mulțumesc pentru radiografie, ca de obicei ești un cititor atent la detaliu și de o luciditate extremă

voi scrie desigur până la urmă toate acele poeme pe care le port cu mine dinspre naștere
(Dana)

cand toate poemele vor fi scrise
atunci voi fi liber si poate mi se
va permite sa ma distrez, sa ma joc
cu paji, bufoni si infante la un loc :)

Dan Norea, uite încă o poezea dăruită de tine cu zâmbet,
în fața unei asemenea generozități nu pot decât să fac o reverență:)

Splentidă reorientare din mers dinspre viitor spre trecut:

\"ceasurile vor măsura timpul înapoi inutil și prevestitor\"

\"prin ceață aurie trecem în pelerinaj spre vremuri medievale \"

Cu asemenea poeme poți avea ceva mai multă încredere în dăinuirea cuvintelor. Felicitări.

recunosc, mă intimidez întotdeauna în fața aprecierilor,

îți mulțumesc pentru încurajare.