elian și drumul spre casă

veniți din vremuri adânci
vă îndreptați spre case înalte
drumul spre casă este lung
(și îmi amintesc de un film celebru)
-noi destine se croiesc undeva!
(umbrei spunei că ți-e dor să o vezi săltând în dans
pe drumul care încă a mai rămas!)
cu drag Valu

Ma mira putinta unei domnite fara de riduri de a ma transporta intro lume a menestreilor a \" cavalerilor noștri muriți fără de noi\" a bufonilor... parca ai deschide in
vers o sala de teatru... unde actrita isi declama poemul
mitic...parca as fi dorit sa aud un cor de voci recitand! Uln

Valu, drumul spre casă este pe zi ce trece mai scurt cu un pas;
Uln, \"actrița-domniță fără de riduri\" îți mulțumește:);

vă spun cu sinceritate, m-aș fi așteptat să observați discursivitatea oarecum forțată a celei de-a doua strofe dar faptul că textul meu v-a intrat în atenție mă înduplecă și bucură,
vă mulțumesc,

discursivitatea forțată a celei de-a treia strofe

mie întotdeauna mi-a plăcut întoarcerea în timp
și alipirea poveștilor de gânduri

\"alerga fără teamă și fără de prihană prin visul celui uitat demult
în miezul incandescent al pământului băteau clopote prevestind\"
iar asta e o imagine deosebită...
nu mai bat câmpii pe la tine...mi-a plăcut

eu sunt responsabil-șef cu bătutul câmpilor, așa că ție, oricât ai vrea, nu are cum să îți iasă:), sincer, mă enervează la culme elian asta dar nu mă pot abține și tot scriu despre ea, mă bucură semnul de la tine și îți mulțumesc pentru el,

\"ar fi trebuit să ne naștem încă o dată
printre săbiile tăcute ale cavalerilor noștri muriți fără de noi\"
\"alerga fără teamă și fără de prihană prin visul celui uitat demult\"
Ar fi trebuit sa punem si noi umarul la crearea acestui vis al unor eroi cu arme tacute, martiri uitati,dar al caror deznodamant dorit se lasa asteptat.
\"ar fi trebuit să ajungem acasă demult\". Catre cine apune soarele?
Ciudat cum istoria devine legenda, mit, basm.
Toate bune,Octav

ea caută o țară inocentă, elian este(nu \"era\") și nu se știe cât timp va mai fi:)
dacă uneori găsește țara aceea prin mituri și basme asta e numai datorită faptului că trăiește încă în România:)
mulțumesc Octav de trecere și semn,

frumos, daca ne gandim ca elsinorul vazut de aproape nu are nimic din drama lui Hamlet. O simpla constructie si nimic mai mult. Punand insa cuvinte intre ziduri iese altceva ..
atmosfera medievala buna, unde e calaul?

umbrele menestreilor, sabiile cavalerilor, ochii bufonului, pictorii de autoportrete si poduri, caii pe campiile alizee...mmm ce bine miroase a trecut. da, ar fi trebuit sa se nasca elian din nou. nu demult, devreme (in tanara vreme).. nu??

dana, imi dai voie sa cred ca as putea sa fiu eu insami elian?

zz, hai să o facem călău pe elian, după care o trimitem la mănăstire apoi după așa treabă treabă împușcăm și ultimii cai de pe câmpiile elizee:);
Laura Irina, fie, pentru o zi sau două poți să fii elian, da\' ce dai sau mai exact, eu cu ce mă aleg? vin acum prin pagina ta să imi aleg vreo 2 sau 3 texte la schimb:)

acum serios vorbind, mulțumesc pentru trecere și pentru atenția oferită textului meu

\"aplecându-se roșu și pasional printre cuvinte\".
cavalcada cuvintelor mușcă din pământul ființei, dau sentimentul unui deja vu pe drumul populat de drame și străfulgerări creatoare, poartă în ele învăluit un acasă întrezărit dincolo de curgerea drumului spre Elsinor cu alaiul de stări și lucruri ce însoțesc pașii pelerinului.

imi pare mie sau tu te confunzi cu elian? ar putea fi incadrata la personale pentru a pasi cu grija in lumea ei. fata cu ziduri muscate imi pare destul de rece, dar in acelasi timp se apleaca versului cu grija unei copile fara sa strice bucuria celor ce-o poarta inaintea lor precum cavalerii mireasa. in a treia strofa o amintire intrerupe oarecum cursivitatea primelor doua strofe si se vrea in final o repetare a trecutului, de data asta alegerea lui elian este putin fortata, impinsa de imprejurari, iar libertatea ei isi masoara pentru prima oara timpul ramas.
intr-un final lasa impresia ca iubeste. desi...

nu vreau sa supar. a se intelege ca mi-a placut si cred ca acolo undeva caii vor sa mai alerge pe campiile elizee.

Cel de pe drumul de întoarcere acasă, nu e niciodată același cu cel care a plecat de acolo, pe același drum, invers.

Numele sonore, atât cel al lui elian cât și al elsinorului, înfloresc într-o savoare medievală. La aceasta contribuie din plin topica, dar și \"tropica\" textului care imită tropăitul copitelor de cal (am întâlnit ceva la fel de frumos la Rilke în \"Cântecul de dragoste și de moarte al stegarului...\" ce venea din Langenau). Deci avem numele, tropica și mai avem câteva metonimii de mare efect poetic, mai ales în acest context: \"cavalerii muriți\" și un \"către cine apune soarele\" ce poate fi la fel de bine un topos, dar și un antropos.

Drumul lui elian (elianei) e plin de gânduri, e o \"sărbătoare\". Ascultați cum se aude drumul în ecoul copitelor: \"àr fi trebuìt să ajùngem acàsă demùlt\". E de o muzicalitate și ritmicitate seducătoare.

De ce nu ajunge? De ce e încă departe? Pentru că gândurile acestea, de moarte, de pământ și de soare, de clopot și de rug, străbătând prin menestrei, bufoni ori pictori, transfigurează mereu acel acasă spre care se-ndreaptă. Îl schimbă, și parcă nu mai ajunge.

Elian e poetul cel care se-apleacă \"printre cuvinte\". Care nu mai găsește drumul spre casă. Și chiar credeți că l-a uitat?

Florine, recunosc, de fiecare dată când treci prin pagina mea mă reîntorc asupra textului meu comentat de tine și îl privesc re-înțelegându-l, re-apropiindu-l oarecum, pentru asta nu pot decât să îți mulțumesc;
Victor, bună seara, păi ia treci tu cale de câteva rânduri mai sus și cetește: Dana Banu[elian], acesta este pseudonimul meu, e normal să mă regăsesc în el, o discursivitate forțată am găsit și eu, pe ici pe colo prin textul acesta, aici îți dau dreptate, nu ai cu ce să mă superi, orice observație pertinentă eu o primesc așa cum trebuie, cu atenție;
Călin Sămărghițan, cu sinceritatea deplină care mă reprezintă îți spun că un asemenea comentariu mă onorează, ești un cititor care a reușit să surprindă cu limpezime gândul textului meu,

vă mulțumesc pentru însemnarile lăsate aici,