Poezie
bumerang
2 min lectură·
Mediu
pentru că uneori noaptea e un câmp plin de gunoaie
mon frère
uite oamenii cum vin înspre noi
și noi suntem plecați de mult de acasă
pentru că uneori ziua e un câmp plin de gunoaie
mon frère
jocuri de umbre doar jocuri de umbre pe ziduri
bumerangul s-a întors la tine
deși eu l-am aruncat înspre oameni
atunci am văzut lama sclipind scurt
sângele tău la fel de negru ca sângele meu
țâșnea precum apa dintr-o fântână arteziană
la care vin toți ratații pământului dimineața
să arunce bănuți pentru noroace nicicând întâmplate
atunci un hohot de râs și atât
ne-am transformat în niște obiecte de artă
tot scriau despre noi unii și alții
ne tot analizau observau consumau pe îndelete
până când deveneau doar niște gunoaie
undeva pe un câmp la marginea orașului
pentru că aceeași femeie
ne-a adus aici și apoi a plecat mai departe
i-am rămas datori
o vom găsi și ne vom întoarce în ea îmi spuneai
dar eu nu eu nu și eu nu
eu rămân aici
pentru că trec avioane pe cer
pentru că trec trenuri prin gări fără nume
și trec desigur și oameni prin viețile noastre
la întâmplare
ascultă poezia în lectura autoarei
mon frère
uite oamenii cum vin înspre noi
și noi suntem plecați de mult de acasă
pentru că uneori ziua e un câmp plin de gunoaie
mon frère
jocuri de umbre doar jocuri de umbre pe ziduri
bumerangul s-a întors la tine
deși eu l-am aruncat înspre oameni
atunci am văzut lama sclipind scurt
sângele tău la fel de negru ca sângele meu
țâșnea precum apa dintr-o fântână arteziană
la care vin toți ratații pământului dimineața
să arunce bănuți pentru noroace nicicând întâmplate
atunci un hohot de râs și atât
ne-am transformat în niște obiecte de artă
tot scriau despre noi unii și alții
ne tot analizau observau consumau pe îndelete
până când deveneau doar niște gunoaie
undeva pe un câmp la marginea orașului
pentru că aceeași femeie
ne-a adus aici și apoi a plecat mai departe
i-am rămas datori
o vom găsi și ne vom întoarce în ea îmi spuneai
dar eu nu eu nu și eu nu
eu rămân aici
pentru că trec avioane pe cer
pentru că trec trenuri prin gări fără nume
și trec desigur și oameni prin viețile noastre
la întâmplare
ascultă poezia în lectura autoarei
095.239
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “bumerang.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1805206/bumerangComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMimi place finalul adica ultimle doua strofe, in ele e miezul poemului.
sarut mainile Dana
cu prietenie
Djamal
sarut mainile Dana
cu prietenie
Djamal
0
DBSilviei îi plac primele strofe, ție, Djamal, îți place ultimele 2, mie nu îmi rămâne decât să îmi placă strofele de la mijlocul textului și uite așa avem aici un poem plăcut
asta e, nu-i nimic, mâine scriem altul și mai plăcut, altul mai falnic și mai frumos numai bun de aruncat pe agonia în jos:)
mulțumesc Djamal pentru semnul de trecere, mă bucur să te reîntâlnesc
o zi bună,
dana
asta e, nu-i nimic, mâine scriem altul și mai plăcut, altul mai falnic și mai frumos numai bun de aruncat pe agonia în jos:)
mulțumesc Djamal pentru semnul de trecere, mă bucur să te reîntâlnesc
o zi bună,
dana
0
LAala de gunoaie e o imagine deosebita, e tare, imi place. chestia cu garile fara nume e aproape omniprezenta in poezia ta, e obsedanta. as mai cauta si alte metode.
transformarea in obiecte de arta mi se pare iarasi f misto, semnifica incremenire si prezervare plus valoare, e super. ramanerea din final imi place in context dar es cauta o altfel de sugestie.
transformarea in obiecte de arta mi se pare iarasi f misto, semnifica incremenire si prezervare plus valoare, e super. ramanerea din final imi place in context dar es cauta o altfel de sugestie.
0
DBla chestia cu gările am stat și eu în cumpănă(vreo 5 minute)când am scris, dar vezi tu, Leo, îmbătrânește și dana banu printre cuvintele și obsesiiile ei...
de fiecare dată când stau prea mult pe gânduri și nu scriu dintr-o tastatură ratez, vechea mea problemă...
finalul cuprinde o idee greșită din start, m-a convins un prieten astăzi, îmi spunea el că nu oamenii trec, nu trenurile, nu avioanele, nu, noi rămânem pe loc, noi ne-am oprit, asta-i, puncte moarte
ai văzut drept bun ce am văzut și eu bun aici
să știi că ești un cititor prețuit de mine și nu spun asta dintr-un artificiu de politețe a momentului agonistic
salve
de fiecare dată când stau prea mult pe gânduri și nu scriu dintr-o tastatură ratez, vechea mea problemă...
finalul cuprinde o idee greșită din start, m-a convins un prieten astăzi, îmi spunea el că nu oamenii trec, nu trenurile, nu avioanele, nu, noi rămânem pe loc, noi ne-am oprit, asta-i, puncte moarte
ai văzut drept bun ce am văzut și eu bun aici
să știi că ești un cititor prețuit de mine și nu spun asta dintr-un artificiu de politețe a momentului agonistic
salve
0
PPPlecarea din, este inițierea ca artă; sunteți artă, iar condiția artei este aceea de a rămâne și a respinge facilul, banalul, concretul - acestea trei vin peste ei într-o alternanță a iluminării alternative și împing, trag, rup - Cei doi, au condiții diferite, ea-ea și el-ea. Fiecare din cei patru se cuplează într-o încercare de a străpunge gunoiul conceptual, dar ea-ea rămâne într-o singurătate întâmplătoare, dar cât de artistic-dorită, a avioanelor, trenurilor, oamenilor. Și când te gândești că suntem un piedestal al gunoaielor?
Felicitări
Cu stimă, interes și prietenie
PP
Felicitări
Cu stimă, interes și prietenie
PP
0
îmi place mai ales partea in care și ziua și noaptea pot fi câmpuri de gunoaie plus bumerangul care s-a întors la tine
deși l-ai aruncat înspre oameni