scrisoare de 1 noiembrie seara

nu am reușit să ajung acasă nici anul acesta vă scriu din departele de acum al singurătății astăzi până târziu voi privi peste munți departe doar doar voi vedea lumina venind dinspre acolo inutil desigur inutil am cumpărat astăzi un cozonac cu stafide din acela de care îți plăcea ție mamă am vrut să i-l dau doamnei de la etajul 2 mi-a spus râzând că deși e pensionară are ce mânca am cumpărat și o sticlă de vin roșu din acela de care beai tu tată cu prietenii când se făcea duminică am vrut să i-o dau unui bătrân din fața blocului mi-a spus că el nu bea decât votcă uite așa a trecut aproape și ziua aceasta tocmai mi-am dat seama că nu mai am decât vreo 3 pietricele și nici cu creioanele colorate nu prea mai stau bine oricum nu mai desenez de mult și probabil că m-am făcut îndeajuns de mare ca să nu mai colecționez nimicuri vă scriu acum și pentru Ion fiul tău mamă cel plecat în Italia celor 1000 de zile știu că privește și el înspre voi în seara aceasta și pictează ca de obicei case cu oameni fericiți aș vrea să vă mai spun că sunt bine am trecut peste moarte și nu m-am supus ei o țin în fața ușii câine de pază scriu în fiecare dimineață poezii pentru oameni uneori ei le citesc și trec mai departe alteori se opresc și îmi spun bună ziua la masa mea e duminică mereu am pâine albă flori și porumbei la fereastră vă scriu acum din orașul acesta atât de pustiu până târziu voi ține lumina aprinsă ca să găsiți voi drumul spre mine în rest e liniște aștept cuminte și răbdătoare să ne revedem într-o zi