am plans o vreme cu lacrimi de suflet ideea iubirii ...
efemera ca tot ce este in lumea aceasta,
fulg de nea topit in palma fierbinte,
racorind-o doar prin ideea de fulg de zapada.
iluzia
am deschis intr-un tarziu un ochi,
iar pleoapa, drept sa spun, ma ustura cumplit
dar am uitat de tot ce odata am stiut
cand am vazut cerul topit.
am vrut sa misc, dar mainile-mi ardeau
cum imi
Ceea ce mai ramasese din armata lui Hido se afla in continuare pe campia Ararres, intr-o stare de totala tristete si plangere.
Hido se afla pe muntele sau privind departarea.
\"Cata vreme ma aflu
se lasa seara iar natura isi cerea dreptul sau la liniste. Copiii se jucau inca in praful ulitei, desculti, murdari, fara sa le pese de oamenii care se intorceau obositi de la camp.
- Mie mi-a spus
din zari ascunse-n intunericul veciei,
unde secundele se nasc si se reped in lume,
din clipe-ngemanate-n nefiinta,
in mine se nascura fulgere de viata.
si le simtii pradand mania
ce-am adunat
mi-am dezbracat camasa de otel,
iar sabia pierduta e, pe camp de lupta.
mi-i mana dreapta-nsangerata
si ochii-s goi sub fruntea supta.
mi-i bratul greu, mi-i fata arsa.
in barba sange scurs si
nu stiam de ce imi zbura iarasi gandul la tine
si il mustram chemandu-l inapoi dintre clipele trecutului ce viu nu va fi niciodata
si ma intrebam ce caut in acele clipe in care de mult am ingropat
un strop ... atata doar, un singur strop
de ploaie in luna noiembrie ... un singur strop
din ochiul meu s-a scurs pe obrazul uscat
al timpului trecut.
e-aproape iarna, da ... e-aproape iarna
Sunau din trambiti ingeri de lumina si-n sunet de viori cantand iubirea, se bucura tot Universul, caci iata, se nastea \"trairea\". Nu se stiau lumini in noapte, caci insasi noaptea nu era, nici
priveam cum fara frica,
ajuns pe varful unui fir de vant
un gandacel isi deschidea incet cate-o aripa
si l-am vazut cum a zburat usor, parc-ar fi gand...
si gandul mi-a zburat la tine ...
cum
ne-am intalnit din intamplare pe culoar,
ne-am salutat formal, aproape viscolind cuvantul
si am trecut unul pe langa celalalt in graba
de parca s-ar fi prapadit pamantul.
ciudat ... ba nu,
din minele cel ce curgeam spre infinit
venind din minus infinit
se desprindeau farame de trecut
ce n-ar fi fost de tu n-ai fi venit (de n-ai fi fost)
iar eu cel ce fusesem neschimbat
ma
când te-am uitat în amintire
te-am ingropat în zile ce-au trecut.
la cap ți-am pus crucea uitării
caci am uitat tot ce-a durut.
din când în când la-al tau mormânt
aprind sub cruce-o
e seară in sufletul tău ... și plouă
și desi taci, zâmbind, in zmâbetu-ți eu văd tristețe
de ce-ai plecat? te-ntreb in gând.
e-atâta plâns in jur ... in loc de frumusețe.
iți simt
un pic de vis amestecat cu-un strop de viata
in praful timpului oprit pentru-o secunda,
un varf de ac de vesnicie
ingemanate-n clipa ce-ar fi fost.
un strop de gand ce-am imbracat in
Teoria pasului
Deunazi vorbeam, intr-o pauza de tigara, cu unul din colegii de birou despre caderea lui Hitler si refacerea Germaniei de dupa razboi. Dintr-una intr-alta, s-a ajuns cu discutia in
cat poate fi de cald zilele astea ....
oare ce sa mai dezbrac?... oricum nu mai aveam mare lucru pe mine
noroc cu zilele astea calduroase ..
uf ... prea calduroase
cred ca de-o vreme incoace
te-am cautat in amintiri de demult,
printre vise pierdute si lacrimi si fum,
si ti-am gasit amintirea curata ca ploaia
uitatelor luni de mai.
a nins cu petale de salcami parfumati,
a nins apoi
au fugit cuvintele de mine?
si ele au fugit?
dar tu ...?
si tu ai fugit?
m-am trezit inconjurat de liniste,
si m-au durut timpanele de asa galagie.
mi-e sete de viata, de sunetul ei.
a apus in spate-mi un Soare de foc
si a stins si ultima raza pierduta
iar in apusul de primavara tarzie
sperantele au plans o iubire trecuta
iubirea s-a stins, se naste iubirea
a apus
\"un gandac ...
ce poate fi asa de minunat intr-un ... gandac?
ce are el de-i minunat?\"
ma intreba un gand pierdut de sub control,
un gand ce se vazuse ... gol.
\"pai, un gandac ...\", am dat
Am visat un vis, dar visul s-a stins....
si am vazut lumea cu ochii deschisi.
Iar lumina ei m-a orbit,
m-a orbit nepatrunsul intuneric
ce se-ascundea in lumina.
M-au durut ochii, dar nu erau
cum ar fi daca in loc de cuvinte as scrie cu suflet?
iar pana as umple-o de durerea din el!
s-ar preschimba durerea-n soapte
si ar vorbi in culori de otel.
mii de fascicule de lumina
urcau tacut prin fum iubirile spre ceruri,
iar eu priveam esenta lor arzand in semineu ...
eram pierdut in ganduri fara noima
si ma-ntrebam cine-oi fi eu.
pusesem aripile in sertar
si-l