Poezii

din minele cel ce curgeam spre infinit venind din minus infinit se desprindeau farame de trecut ce n-ar fi fost de tu n-ai fi venit (de n-ai fi fost) iar eu cel ce fusesem neschimbat ma

DSdan stancu

0

0

când te-am uitat în amintire te-am ingropat în zile ce-au trecut. la cap ți-am pus crucea uitării caci am uitat tot ce-a durut. din când în când la-al tau mormânt aprind sub cruce-o

DSdan stancu

0

0

un pic de vis amestecat cu-un strop de viata in praful timpului oprit pentru-o secunda, un varf de ac de vesnicie ingemanate-n clipa ce-ar fi fost. un strop de gand ce-am imbracat in

DSdan stancu

0

0

un strop ... atata doar, un singur strop de ploaie in luna noiembrie ... un singur strop din ochiul meu s-a scurs pe obrazul uscat al timpului trecut. e-aproape iarna, da ... e-aproape iarna

DSdan stancu

0

0

am plans o vreme cu lacrimi de suflet ideea iubirii ... efemera ca tot ce este in lumea aceasta, fulg de nea topit in palma fierbinte, racorind-o doar prin ideea de fulg de zapada. iluzia

DSdan stancu

0

0

te-am cautat in amintiri de demult, printre vise pierdute si lacrimi si fum, si ti-am gasit amintirea curata ca ploaia uitatelor luni de mai. a nins cu petale de salcami parfumati, a nins apoi

DSdan stancu

0

0

am deschis intr-un tarziu un ochi, iar pleoapa, drept sa spun, ma ustura cumplit dar am uitat de tot ce odata am stiut cand am vazut cerul topit. am vrut sa misc, dar mainile-mi ardeau cum imi

DSdan stancu

0

0

de multe ori ne pierdem printre cuvinte uitand adesea ideea, uitand de noi. alte ori uitam de cuvinte si ramanem pierduti, urmarind in tacere prea mult timp o idee ... uitam de frumusetea pasarilor

DSdan stancu

0

0

cad, zbor, ma inalt, si cobor. cer si pamant, fluvii sau gand? eu? tu? noi? mai stai, nu te du! demon? zeu? doar om ... da ... si eu ...

DSdan stancu

0

0

se deschide cerul si vad raiul pe care nu-l voi cunoaste vreodata... se-nchide pamantul si as vrea sa mai am doar o zi s-o traiesc si sa imi spal pacatele printr-o ultima rugaciune, se deschid

DSdan stancu

0

0

mi-ai lipsit si inca imi lipsesti ... am invatat sa traiesc fara tine, fara sufletul tau langa mine, am invatat sa-mi alin setea cu picaturi de roua in diminetile de dupa betie am invatat sa-mi

DSdan stancu

0

0

cat poate fi de cald zilele astea .... oare ce sa mai dezbrac?... oricum nu mai aveam mare lucru pe mine noroc cu zilele astea calduroase .. uf ... prea calduroase cred ca de-o vreme incoace

DSdan stancu

0

0

de-a lungul timpului s-au ridicat profeti... nebuni traind in lumea lor inconjurati de sfinti, cu voci care starneau furtuna, smintiti, tembeli si fara minti

DSdan stancu

0

0

am simtit dintr-o data caldura si am deschis ochii si am cascat prelung, intinzandu-mi mainile odihnite de nefiinta. eram gol, dar nu-mi cunosteam goliciunea, caci nu stiam ce insemna inca

DSdan stancu

0

2

nu stiam de ce imi zbura iarasi gandul la tine si il mustram chemandu-l inapoi dintre clipele trecutului ce viu nu va fi niciodata si ma intrebam ce caut in acele clipe in care de mult am ingropat

DSdan stancu

0

2

daca ar fi sa se termine totul intr-o singura clipa, daca ar fi ca cerul sa se preschimbe in plumb si sa cada de-o data peste lumea din oameni de zahar ars, nu m-as teme de nimic, caci nu as avea

DSdan stancu

0

0

priveam cum fara frica, ajuns pe varful unui fir de vant un gandacel isi deschidea incet cate-o aripa si l-am vazut cum a zburat usor, parc-ar fi gand... si gandul mi-a zburat la tine ... cum

DSdan stancu

0

0

de la extaz la agonie ... o clipa doar si ai trecut ... credeai ca zborul este vesnic? credeai ca esti nemuritor? credeai ca ai gasit lumina, in noaptea ta de biet ratacitor? de la extaz la

DSdan stancu

0

0

au inflorit pana si pietrele, la trecerea ta printre ele, iar eu, de piatra fiind, iata, am inflorit la randu-mi cunoscand zborul fluturilor de matase cu aripi de fire de panza de

DSdan stancu

0

0

am auzit un glas chemandu-ma pe nume... al cui era oare glasul acela stiut? era chemarea trecutului din mine, si auzidu-l m-a durut. a fost suficient sa ma poarte gandul o clipa inspre tot ce

DSdan stancu

0

0

mi-am cautat in mare sufletul dar marea nu il stia. apoi l-am cautat in zare, dar nu-l stia nici ea. mi-am cautat sufletul in stele dar stelele inca nu-l cunoscusera mi-am cautat sufletul in

DSdan stancu

0

0

am stat o clipa si-am privit spre cer, dar nu-mi mai vorbea cum demult, odat-o facea... ori poate nu-l mai puteam eu auzi, poate uitasem cum se asculta cerul. apoi mi-am intors privirea spre

DSdan stancu

0

0

am incercat sa zbor, purtat pe aripa iubirii, dar ea nu m-a vrut lasandu-ma prada pierii. nicicand nu vei sti gandurile acestea, si chiar de le vei afla ... la ce bun? e vremea tarzie si

DSdan stancu

0

0

trecuti vor fi anii, iar noi vom fi goi de haina tineretii, de vise, de tot ce-am vrut noi. batrani, cu nepoti si nepoate, cu parul albit de-atata traire, vom inchide ochii o ultima

DSdan stancu

0

0

mi-ai spus ca vrei sa te iubesc, iar cand te-am iubit ai spus ca totul e numai un joc si te-ai dus, lasandu-ma inconjurat de umbre, de fantomele mele ... de nevoia de tine. si iata-ma

DSdan stancu

0

0

ne-am intalnit din intamplare pe culoar, ne-am salutat formal, aproape viscolind cuvantul si am trecut unul pe langa celalalt in graba de parca s-ar fi prapadit pamantul. ciudat ... ba nu,

DSdan stancu

0

0

ce ciudata mai e si viata aceasta ... si cat de ciudati sunt oamenii ... cateodata am impresia ca nimeni nu se cunoaste cu adevarat, caci nici unul nu suntem constanti. toti avem toane, da, si

DSdan stancu

0

0

am vrut sa-ti spun ca timpul s-a oprit... da, s-a oprit, caci timp de-acum nu va mai fi pentru noi doi ... \"noi doi\" nu mai exista ... cum stele nu mai sunt in miez de zi. si am mai vrut sa

DSdan stancu

0

1

deunazi ma gandeam la vise si sperante de tanar suflet, ne-ntzarcat si naiv si le-am gasit pe toate ucise de realitatea lumii, de evidentul realului persuasiv. traim intr-o lume atat de

DSdan stancu

0

0

Plopii-si plang frunza pierduta cu lacrimi ce cad pe pamant, peste amintirea verii, peste tot ce este sfant! e toamna tarzie si ploua marunt, peste oameni goliti de simtiri; se lasa-nserarea

DSdan stancu

0

0

e liniste si noaptea pare c-a unit a vesniciei pace si timpul oprit, se-aude incet in zare o caruta ce sfarma piatra sub rotile-i mari in alte departari de zmoala se-aude un caine latrand

DSdan stancu

0

0

crapa de zori... iar tu nu esti cu mine... pentru ce iti mai scriu cand stiu ca n-ai sa citesti? fumez o tigara... iar fumu-i se-nvarte creand balauri din povesti. a pocnit in soba un lemn...

DSdan stancu

0

0

de pe acoperisul lumii, de unde stau de-un timp si privesc, au inceput sa curga lacrimi ce nu stiam ca si din noapte cresc. si cum stamteam simtind fierbinteala de gheata a lacrimelor din foc

DSdan stancu

0

0

oare-ai sa stii vre-o data ce simt azi? hm... nu prea cred, dar ce rost ar avea ... ? totul s-a dus, povestea noastra s-a sfarsit ca destramata de o zana rea. mai stii acele zile-n care ploua

DSdan stancu

0

0

am renuntat demult sa mai traiesc in vise, si astazi stiu ca rost nu are sa te intrebi \"cum ar fi fost?\", trecutu-i mort, iar peste stix nu-i trecatoare. si totusi, ma intreb cum ar fi

DSdan stancu

0

0

e iunie si ploua... in alte veri in iunie ploua cu soare, dar iunie acesta isi plange soarele plecat in alte luni de vara tarzie. a plouat inca din mai, ce mai a mai fost, fara caldura, iar

DSdan stancu

0

0

\"e simpatica!\", imi spuse ea, \"simpatica\", atata tot? ce poate fi mai pur ca un ... gandac? acel gandac esti tu, sunt eu ... si mie, drept sa-ti spun, gandacii imi plac! \"simpatica\" e o

DSdan stancu

0

0

sunt micul centru al acestui vast univers. sunt mica furnica ce-l cara in spate. sunt vantul cel crunt ce-i mangaie fata sunt ? esti? ai fi putut sa-mi fii univers? mi-ai fi luat lucirea

DSdan stancu

0

0

mi-am cautat zadarnic cuvintele dar ele au fugit de mine si iata-ma vorbind fara cuvinte, asa e poate mai bine! rima a inceput sa ma irite, asa ca am s-o las dracu\' de rima si-am sa vorbesc

DSdan stancu

0

2

cum ar fi daca in loc de cuvinte as scrie cu suflet? iar pana as umple-o de durerea din el! s-ar preschimba durerea-n soapte si ar vorbi in culori de otel. mii de fascicule de lumina

DSdan stancu

0

0

Am visat un vis, dar visul s-a stins.... si am vazut lumea cu ochii deschisi. Iar lumina ei m-a orbit, m-a orbit nepatrunsul intuneric ce se-ascundea in lumina. M-au durut ochii, dar nu erau

DSdan stancu

0

0

doua picaturi de roua, asteptau soarele ucigas, dar cata vreme stateau pe aceeasi petala una spuse catre cealalta, pe un ton ciuclumbash: \"buna dimineata, picatura de roua!\". \"buna

DSdan stancu

0

0

\"un gandac ... ce poate fi asa de minunat intr-un ... gandac? ce are el de-i minunat?\" ma intreba un gand pierdut de sub control, un gand ce se vazuse ... gol. \"pai, un gandac ...\", am dat

DSdan stancu

0

0

totul... atat de cuprinzator cuvant cu simplul rol de a trage linia dincolo de care nimic sens nu mai are. am invatat ca logica lumii este batuta si dincolo de ea este o alta logica mai

DSdan stancu

0

0

si uneori, ma-ntreb daca existi, si uneori ma-ntreb pe unde esti, esti trista oare undeva, ori fericita ca-n povesti? esti tu aive, ori doar visu-mi te-a inventat smulgand durerii sufletul

DSdan stancu

0

0

e sfarsit de septembrie si a-nceput sa ploua, iar ploaia ma face oarecum melancolic si trist ... iar norii imi lasa in suflet povara lacrimilor de-ametist. se-ntuneca mai devreme, iar noptile

DSdan stancu

0

0

a apus in spate-mi un Soare de foc si a stins si ultima raza pierduta iar in apusul de primavara tarzie sperantele au plans o iubire trecuta iubirea s-a stins, se naste iubirea a apus

DSdan stancu

0

0

luciri de intuneric in oglinzi de lut ars, straluciri de stele stinse de ape din lacrimi uscate, caderea punctului material inspre varfuri de plan inclinat si toate acestea doar pentru ca ploua cu

DSdan stancu

0

0