Poezie
Picaturile de roua
1 min lectură·
Mediu
doua picaturi de roua,
asteptau soarele ucigas,
dar cata vreme stateau pe aceeasi petala
una spuse catre cealalta, pe un ton ciuclumbash:
\"buna dimineata, picatura de roua!\".
\"buna dimineata si tie!\", raspunse cealalta
\"ce dimineata frumoasa\", continua prima
\"nu cred sa fi vazut asemeni o alta!\"
\"si nici nu ai sa mai vezi de-acuma vre-o data!\",
pufni cea de-a doua picatura, \"noi traim doar o zi!\"
\"stiu\", raspunse prima, \"voiam doar sa fac conversatie,
uite, soarele-i sus si in curand vom muri!\".
\"si-atunci la ce bun?\", intreba iarasi a doua.
\"nu esti deloc romantica!\", ii raspunse prima, apoi continua si zambi:
\"mai sunt inca trei-patru ceasuri, iar pana atunci...
ne-am putea ... iubi?\"
\"sa ma iubesc cu tine?, dar ... nici nu te cunosc?\"
\"o, am uitat, cunosti o mie alte picaturi de roua,
din alte vieti, pesemne?\"
\"nu, dar daca ploua?\"
\"sa ploua? ... va ploua cu soare
si-atunci noi vom muri, cum ne e legea firii
dar vom muri fara stim cum e sa simti
fiorul dulce al iubirii!\"
asa vorbeau in dimineata-abia nascuta,
pe-o floare din gradina, doua picaturi de roua.
si s-au iubit intr-un tarziu, cand au vazut ...
ca n-o sa ploua!
002.852
0