Poezie
Haddess
2 min lectură·
Mediu
a apus in spate-mi un Soare de foc
si a stins si ultima raza pierduta
iar in apusul de primavara tarzie
sperantele au plans o iubire trecuta
iubirea s-a stins, se naste iubirea
a apus soarele si-acum s-a-nnoptat
si s-au nascut stele de gheata
ce moarte au fost, ucise de Soare
si-acum se ating prin raze de ceata.
vai voua, stele-iubiri,
vai voua, abia nascute sperante desarte.
vai voua, bieti visatori
ce inca mai credeti tacutele soapte.
vai voua? vai mie!
caci eu nu mai cred in iubirea de zi
prea multe au fost clipe de noapte
si cine mai stie, cate vor fi!!!!
cine sunt eu? eu sunt doar rece...
sunt rece ca gheata si-acum si pe veci
sunt haddess cel mort care uitat-a viata
sunt raza pierduta prin noptile reci.
te-am cautat dar noaptea ne desparte,
tu ai umblat prin campiile verzi
cand eu cautam lucirea din stele
ce-n soarele verii nicicum nu le vezi
am istovit sa prefac noaptea-n lumina
si-n lumina sa uit ca lumina e noapte
am uitat ce nicicand n-am stiut,
am uitat cum se-asculta tacutele soapte.
mi-e inima rece si rece sunt eu
si rece e lumea si rece e tot
as vrea sa spun lumii adio
dar adio sa spun nu mai pot.
unde e cerber si unde-i persefona?
unde sunt umbrele mii?
m-au last stapan peste moarte
si lasandu-ma singur s-au dus printre vii
e moarte in viata cum viata-i in moarte
si mortii cei vii isi striga uitarea
mi-e frig si tot tremur cu sceptrul in mana
se lasa-nserarea.
002080
0