Fantoma din castel

mi-am dezbracat camasa de otel, iar sabia pierduta e, pe camp de lupta. mi-i mana dreapta-nsangerata si ochii-s goi sub fruntea supta. mi-i bratul greu, mi-i fata arsa. in barba sange scurs si tina s-au strans si-mi amintesc mereu de mortii cei fara de vina mi-i parul naclait de sange, si-mi cade peste pieptul rece, e noapte-n departari de timp ce parca nu mai trece. palatu-i gol, pierdut pe stanca-n noapte, si numai eu, revin mereu ca o stafie, din lupte care poate nu mai sunt spre a-mi urla singuratatea stravezie.