Galmun Al\'Izam - marul
- Mai Adame, zise Eva privind in gol, tu nu simti uneori ca suntem limitati aici, in Eden? Adam isi freca ceafa si intreba uimit: - Ce vrei sa spui? Mie imi place aici: mancare dupa pofta inimii,
Galmun Al Izam - Eva
Galmun Demiurg isi scutura mainile, multumit fiind intr-un final de ceea ce facuse. Trecuse prin nenumarate stari de frustrare din cauza nereusitelor de mai inainte, iar acum, cand in sfarsit
ce vreme, Doamne ...
E ceas târziu și incă plouă ... Ce vreme Doamne ... ah, ce vreme de beție Să-ți cauti gânduri de trecut și din trecut să le invii Apoi să-ncerci să lași uitării trecutu-n umbrele-i morții Ce
Galmun Al\'Izam - coasta -
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti... cam asa incep toate povestile. cu toate astea, eu nu am sa spun acum o poveste care a fost odata. povestile sunt pentru copii, imi
ninsoare-n prag de seara
e seară in sufletul tău ... și plouă și desi taci, zâmbind, in zmâbetu-ți eu văd tristețe de ce-ai plecat? te-ntreb in gând. e-atâta plâns in jur ... in loc de frumusețe. iți simt
eu
urcau tacut prin fum iubirile spre ceruri, iar eu priveam esenta lor arzand in semineu ... eram pierdut in ganduri fara noima si ma-ntrebam cine-oi fi eu. pusesem aripile in sertar si-l
liniste
au fugit cuvintele de mine? si ele au fugit? dar tu ...? si tu ai fugit? m-am trezit inconjurat de liniste, si m-au durut timpanele de asa galagie. mi-e sete de viata, de sunetul ei.
din cenusa ieriului cel stins
din zari ascunse-n intunericul veciei, unde secundele se nasc si se reped in lume, din clipe-ngemanate-n nefiinta, in mine se nascura fulgere de viata. si le simtii pradand mania ce-am adunat
metamorfoza
Auzisem, pe vremea cand eram numai un arsan, ca va veni momentul in care imi vor creste aripile. Era ceva firesc, inscris in codul meu genetic. Asemeni tuturor inaintasilor mei, aveam sa trec prin
Ideea
- Ideea! Asta este ceea ce ne separa, spusei eu bucuros ca reusisem sa sintetizez ceea ce incercasem sa sustin pana mai inainte. - Ideea?! facu ea mirata. - Exact! ii raspunsei eu. - Idei are
Nasterea
Stateam intr-o buna zi pe marginea raiului privind inspre dimensiunea in care pana nu demult traisem. Asteptam in fata Marii Porti sa imi vina randul. Sfantul Petru era obosit, caci in ziua aceea,
ziua mea
Discutie absolut imaginara, scornire a unei minti inca neimpacate cu ea insasi. Era o zi ca orice alta zi, o zi obijnuita, o zi de noiembrie. Chiar daca pentru mine era o zi deosebita, in esenta
Vata pe bat
se lasa seara iar natura isi cerea dreptul sau la liniste. Copiii se jucau inca in praful ulitei, desculti, murdari, fara sa le pese de oamenii care se intorceau obositi de la camp. - Mie mi-a spus
Fantoma din castel
mi-am dezbracat camasa de otel, iar sabia pierduta e, pe camp de lupta. mi-i mana dreapta-nsangerata si ochii-s goi sub fruntea supta. mi-i bratul greu, mi-i fata arsa. in barba sange scurs si
Subiecte fierbinti
un Ciob imi soptea Prin(tr-un) cantec de roua Cuvinte de dragoste: \"Nu ma citi! Timpul zabavnic fuge!\" aseza pe un Sevalet Recursul la autotdidactica, Reminiscente si Dare de seama intr-un
o idee
- Uneori o idee poate schimba totul - crezi? - de ce as spune-o altfel. tu nu crezi? - nu stiu ce sa cred. poate ca ai dreptate. poate ca tot ce ne trebuie uneori e o idee. - iar de la idee se
Printesa indracita
A fost odata, spune o poveste, intr-un taram indepartat, o prea frumoasa, mandra intre toate si ne-mblanzita fata de-mparat. De-asa frumoasa ce era, pamantul tot era inmarmurit iar pentru frumusetea
umbre
pe-aleile parcului erau doar amintiri de alta data, fantome umbland linistite brat la brat, calcand sub picioarele lor imateriale frumusetea petalelor de trandafir. le-am privit o vreme,
\"imi amintesc de tine\"
am inceput aseara o scrisoare, si poate ca intr-un tarziu ai s-o citesti... am recitit apoi cu voce tare si ma-ntrebam ce-ai sa gandesti. de buna seama am sa ti-o trimit, dar teama-mi e ca ai
ultima zi
Incercam sa imi retin lacrimile. Se zice ca barbatii nu plang. Eu zic ca e o prostie. Si noi suntem oameni. Stiam ca timpul se scurge implacabil si ca mai aveam doar cateva ore pana la plecarea spre
teoria pasului
Teoria pasului Deunazi vorbeam, intr-o pauza de tigara, cu unul din colegii de birou despre caderea lui Hitler si refacerea Germaniei de dupa razboi. Dintr-una intr-alta, s-a ajuns cu discutia in
fara capcane
m-am intrebat la un moment dat, recent, pentru ce scriu sau daca ceea ce scriu se poate chema poezie ... si pentru ce continui sa slutesc prin cuvinte ce nu pot vorbi, frumusetea ascunsa in
surpriza
- chiar crezi ca vorbesc serios? - sigur! cum altfel ai putea sa vorbesti si de ce ai nu ai face-o? - poate ca am vrut sa vad pana unde mergi .... - cum adica? - adica, poate ca am vrut sa vad
Ce inseamna \'REAL\'?
\"Cu totii cautam modalitati de a evada din concretul in care traim. Asa s-a nascut poezia! Din nevoia de a da concretului o alta fata! Trebuie sa fii nebun sa crezi ca poti evada din concret! In
ce rost are, daca mintea iti joaca feste?
hm, da, recunosc, am fost destul de ambiguu aseara. si daca nu voiam sa intelegi nimic, pentru ce am aruncat atunci marul discordiei? pentru ca stiam ca aruncand o pietricica in oglinda lacului se
