umbre

pe-aleile parcului erau doar amintiri de alta data, fantome umbland linistite brat la brat, calcand sub picioarele lor imateriale frumusetea petalelor de trandafir. le-am privit o vreme, nevazute celorlalti, iar apoi mi-am aprins linistit o tigara. era sera iar cerul isi stinsese deja focul apusului de toamna in lacrimi de ploaie. mi-am ridicat gulerul pardesiului gri si am pasit tacut pe urme ce erau de-acum amintire. am trecut ascultand cantecul ploii, plangand o demult pierduta iubire. fantomele-au stat o clipa-ntorcandu-se-n loc si-au privit de-odata spre mine: \"am ramas numai noi. ne lasa aici si cata-ti de viata, aici ne e bine!\" am zambit intristat si am stins mucul tigarii, iar apoi am trecut pe langa umbra ce-am fost. ploua iar trandafirii-si cantau ultima strofa din cantecul lor de iubire.