din cenusa ieriului cel stins

din zari ascunse-n intunericul veciei, unde secundele se nasc si se reped in lume, din clipe-ngemanate-n nefiinta, in mine se nascura fulgere de viata. si le simtii pradand mania ce-am adunat in timpul ce n-a fost, lasandu-mi sufletul de roua in dimineti abia nascute (din cenusa ieriului cel stins). si tu, ce pan-acum ramas-ai fara nume, al carei chip era doar gand, din ce indepartari de moarte, venisi sa tulburi recele-mi mormant? te-nvaluira clipele veciei si te nascura pentru visu-mi greu, ti-au dat lumina ingerii lucirii, in ochii-ti mari luand din pieptul meu.