Poezie
căutându-l pe dumnezeu printre ramuri
2 min lectură·
Mediu
teama dispare
privesc precum un om obișnuit cu
lacrimile
nu fac decât să șteargă argumentele
pro și contra ale lucrului în cauză
egale
urmele nopții fac albul din ochi să pară
mecanic
betonul scos din fundație
miroase a igrasie
semn că nimeni n-a aerisit după sânge
tatuaje șerpuiesc carnivor de la umeri spre lobul urechii
majoritatea ar fi vrut să coboare
dar așa sunt eu pervers
când te aștepți mai puțin
plec acasă
plus o pungă cu droguri
nu se știe pe drum ce figură de sare trebuie să mânjești
să pară că statuia lui lot nu mai este acolo
normal că nimeni nu știe limba
doar nu trebuia ca cele trei ceasuri până la ziuă
să ne țină de foame
am ajuns să ucid
cel puțin dacă nu pot zbura îmi fac
prieteni
sus-puși
n-am voie mai mult de o femeie și-o sticlă
complimentele
vocabularul obscen sunt din partea casei
bonus limbajul semnelor
prima regulă să nu ai familie
proprietăți sau dorințe
viața înseamnă norocul pe care ești obligat să-l forțezi
de parcă sună telefonul și lumina inundă pereții
nu vezi cu cine vorbești dar pe limbă rămân urme de șpan
aerul răsucit de un strung cu păpușa mobilă
transformată în laser
și da am timp să-ți fac o surpriză
ți-am spus te iubesc
te iubesc
chiar dacă vorbele mele ascund o insultă
021.217
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 224
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “căutându-l pe dumnezeu printre ramuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14170186/cautandu-l-pe-dumnezeu-printre-ramuriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCAntonia, mai rămâi!)
0
în care se sângerează
ca după furtunile obișnuite ce se petrec în suflet,
din timp în timp.
Mai rămân.