Poezie
în vântul puternic de est
1 min lectură·
Mediu
aud numele iubirii
uneori abia șoptit de parcă ar vrea să-i încredințezi secretele
alteori scris cu mânie
de parcă înțelepciunii i-ar fi permis
să ne aducă acasă
ce aduce ziua de mâine și noi nu știm
mă acoperi cu o mireasmă de apă proaspătă
să-mi liniștesc nervii
facem o groapă
alături
pui cutia muzicală pe care am primit-o
de ziua mea
o va lua cineva cu mai multe șanse
să găsească lucruri care să nu fie încărcate
cu mercur
apar oameni
puțini
dând impresia că le pasă,
își împart ramurile îndoite de meri,
fâșia de cer de deasupra
lumina ne înconjoară precum un lanț
bucată cu bucată
întunericul se risipește
lipsit de curaj
bun, mi-am spus de la mine mai mult
de la dumnezeu mai puțin
diavolul
își suflă nasul în spatele preotului
ne ținem de mână precum doi tineri educați
ce locuiesc în poeme
iubirea stârnește mereu
nimic din ce este omenesc nu-i lipsește
001.275
0