Poezie
nici momentul, nici locul
1 min lectură·
Mediu
poate vreun om să-și urască trupul
cred că nu înțelegi ce fel de anotimp îmi doresc
în curtea spitalului
văd rațiunea scuturându-și pantofii,
praful negațiilor
gândite în secret de ramurile vechi
ale aceluiași arbore
dacă i-aș întreba pe cei care s-au îmbogățit din dragoste
sau pe cei care se plictiseau la înmormântări
toți mi-ar răspunde la fel
răul nu are astâmpăr
mă dau bătut
oricât mi-aș pleda cauza am uitat cum să scriu
te iubesc
de mână
pot purta această povară
spre deosebire de tine
nu știu de ce am impresia
că ne tot spunem adio
ori atât ne-a rămas ori nu am făcut-o
cum trebuie
trupul tău îmi scapă printre coapse ud
nerăbdător
de întunericul prins în coarnele unui cerb
ce adulmecă urma reavănă a iubirii
001.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “nici momentul, nici locul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14148452/nici-momentul-nici-loculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.